interior

pe alții ai reușit să-i izbești cu tâmpla de stele, fericire;

pe mine, doar m-ai ridicat vreo cinci degete,

și asta pe vârfuri, când priveam la silueta celei plecate,

până s-a făcut umbră pe pământ și pustiu în cer.

fă-te mai departe că nu mă cunoști!

admir peste poate indiferența trecerii tale,

pasul tău de vedetă râvnită de toți,

îmi place enorm cum te pierzi în zare

ca într-o apă întunecată.

adversar al simulacrelor,

am crezut întotdeauna că în tine e-un bob de mister,

ceva acolo care te ajută să crești.

așa că te poți preface că nu mă știi,

te am în mine.