o nuntă ca-n povești (să tot trăiești!)
păsări înflorite în buchetul miresei,
prins din zbor de domnișoara de onoare.
normal, păsările își văd de treabă,
și fata rămâne în brațe doar cu parfumul,
prin aerul suficient.
mireasa e-mbrăcată într-un alb entuziasm de nedescris,
poartă conduri de sunete inocente,
păstrate de la ultima glaciațiune a iubirii.
mirele poartă un costum cu reflexii întârziate,
un papion cu speranțe îndoliate
și încălțări din multe griji acumulate
tot de la ultima glaciațiune a iubirii.
n-au muzicanți.
doar păsările acelea, bine-nflorite
după ce-au părăsit buchetul,
încearcă timid să suplinească absența
intonând un vals,
acompaniate de legănarea umbrelor.
nunul mare e un fel de soare;
nuna mare, o-ntrebare.
socrul mic, doar un mitic;
soacra mică, o lună mai pitică.
socrul mare nu pare a fi rupt din soare;
soacra mare, o altă-ntrebare.
între nuntașii adunați,
strălucește o pereche de cărăbuși.
(mai sunt și altele, bine ascunse după uși.)
despre ospăț n-aș zice nimic.
să-i urmărim pe miri
cum se-ndepărtează cu mașina lor de nori
în voiaj spre stelele de lungmetraj.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “o nuntă ca-n povești (să tot trăiești!).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14200738/o-nunta-ca-n-povesti-sa-tot-traiestiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVPoezia demască convențiile nunții prin absențe deliberate (fără muzicanți, ospăț ignorat). Buchetul cu păsări care zboară simbolizează evadarea iubirii din ritualuri rigide, lăsând mireasa doar cu "parfumul prin aerul suficient" – o metaforă pentru esența intangibilă a relației.
Evocarea motivului glaciațiunii denotă o iubire înghețată în timp, din care mirele și mireasa scot relicve (conduri inocente, griji acumulate). E o critică subtilă la adresa rutinei conjugale, contrastând cu "alb entuziasm de nedescris".
Versuri concise, cu asocieri vizuale vii ("păsări înflorite", "mașina lor de nori"). Rimă internă și aliterații ("păsări... parfumul") ritmează textul ca un "vals" al umbrelor, suplinit de păsări.
Limbajul e colocvial ("normal, păsările își văd de treabă") se împletește cu solemnitatea, creând distanță comică. Lipsa punctuației tradiționale accentuează fluxul oniric.
Strofă finală oferă catharsis – mirii evadează "spre stelele de lungmetraj", transformând nunta în proiecție cinematografică, metaforă pentru iluzia fericirii.
Originalitatea e debordantă. Evită clișeele nunții românești, optând pentru un univers magic-realist à la Nichita Stănescu sau Ion Creangă reinterpretat.
O poezie jucăușă și inteligentă, care capturează esența nunții ca teatru efemer. Evocă tradiția postmodernă românească, cu potențial de a stârni dezbateri despre iubire în era iluziei.
Am parcurs cinematografic poemul.
Frumos!