[Când inspirația îți joacă feste...]

Când inspirația îți joacă feste,

ieși dintr-o pasă neagră, intri-n alta,

de parcă ai fi cizelat cu dalta

lumea de umbre-nscrisă-ntr-o poveste.

Fiori din alte vremi tânjesc spre-nalta

închipuire, dar simțiri funeste

dau albului ocol stârnind tempeste,

cu niciun chip n-au să-și găsească halta.

Valsezi în gol și-aștepți ca iar seninul

să vină-n gând cu anse de lumină;

emoția-n plutirea-i lebedină

stârnească-se când își va face plinul,

de-o-mpodobi veșmântul său de gală

c-un vers de foc păzit de o vestală.