GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Doamnă Petrov, formularea din ultimele două versuri ale primei strofe nu este cea mai potrivită. Se înțelege că, de fapt, catastrofele sunt „menite bezne și abisuri să răpună”, deși sigur nu asta ați dorit să transmiteți.
Pe textul:
„strofe trecute prin filtrul rațiunii" de FLOARE PETROV
De îmbunătățit0 suflu
ContextTe pomenești că de-aia unii or fi fugind ca iepurii, că am lăsat fereastra deschisă! M-am abținut să nu pufnesc în râs citind ceea ce ai scris. Mă rog, eu spun altceva, dar, vorba lui Moromete, „e un punct de vedere”.
Pe textul:
„era nevoie de aerisire" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextA, da, dacă mă uit la titlu, și un fel de „chemare a străbunilor”, ca efect al glasului din sânge. Nuanțe și nuanțe. Acum parcă îmi place și mai mult ideea.
Pe textul:
„Nuanțele sângelui" de Paul Alex
0 suflu1
ContextCa anecdotică, textul m-a amuzat, dar nu cred că e suficientă doar acea poantă. Desigur, ideea nu este deloc rea. Un fel de parafrază după „Ești ceea ce bei.”, sub forma: ești ceea ce citești.
Pe textul:
„Nuanțele sângelui" de Paul Alex
0 suflu
ContextRevin pe textul acesta care, din eroare, și-a pierdut steluța. Rămân la impresiile din primul comentariu, fie că am plecat inițial de la o ambiguitate care, de fapt, nu prea exista. (!) Dar, cum spuneam, e plauzibilă și acea interpretare. În plus, am reperat și nuanța ușor ironică a repetiției „noaptea noaptea noaptea”, încât, „cu tot amarul ei” care urmează, mi-a stârnit acum un zâmbet.
Merită să îi reacord distincția.
Merită să îi reacord distincția.
Pe textul:
„Poezia pe care vrei s-o dai înapoi" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextRevin pentru a spune că este, pentru mine, unul dintre cele mai tulburătoare texte citite despre femeia-mamă, fiindcă (nu cred că mă înșel) este dedicat celei care ne-a dat viață. Fără a avea imagini poetice ieșite din comun, textul relevă în mod vizibil autenticitatea trăirii. Nu spun mai multe, doar am vrut să remarc de ce mi s-a părut mie demn de lectură.
Pe textul:
„ființa din lemn de cireș " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu1
ContextEste aici o poezie de un lirism profund, cu o ascuțime a viziunii poetice împletită armonios cu trăirea, aproape mistică, a unor dureri ancestrale. Cu trimiteri subtile la turnul Babel sau la „Noul testament”, textul se organizează în jurul simbolisticii pietrei. Pietrele nu au nicio vină că au fost tulburate din echilibrul inițial, din menirea lor de a participa la cântecul orfic al elementelor.
Se poate spune, pe drept, că textul este tributar unei poetice mai vechi, însă, pentru mine cel puțin, contează dacă acesta este sau nu poezie. Și, dincolo de aparenta închidere a unor imagini poetice, mi se pare a fi aici o poezie de calitate și, chiar dacă nu are un lexic neobișnuit, are alte virtuți, cum ar fi: reflexivitate, conturată într-o meditație asupra rostului pe care omul în are în lume, că are de învățat de la pietre răbdarea și inocența; expresivitate doar atât cât este necesară pentru exprimarea ideilor poetice într-o formă cât mai accesibilă (deși textul are mai multe chei de lectură).
Recomand această poezie pentru lectură.
Se poate spune, pe drept, că textul este tributar unei poetice mai vechi, însă, pentru mine cel puțin, contează dacă acesta este sau nu poezie. Și, dincolo de aparenta închidere a unor imagini poetice, mi se pare a fi aici o poezie de calitate și, chiar dacă nu are un lexic neobișnuit, are alte virtuți, cum ar fi: reflexivitate, conturată într-o meditație asupra rostului pe care omul în are în lume, că are de învățat de la pietre răbdarea și inocența; expresivitate doar atât cât este necesară pentru exprimarea ideilor poetice într-o formă cât mai accesibilă (deși textul are mai multe chei de lectură).
Recomand această poezie pentru lectură.
Pe textul:
„Smerenie" de Talabă Nela
Recomandat0 suflu1
ContextEste aici, aș zice, un poem despre miracolul vieții, cu reflecții poetice tulburătoare asupra relației dintre imanent și transcendent, despre cum fiorul uman poate să depășească neputința cuvintelor. Sigur, versul care dă ordinea internă a semanticii acestui text este " Dumnezeu se trage înapoi către miezul lumii", corelat frumos cu versul "aici în miezul limbii române e soare", vers reluat, intr-o formă subtil modificată, în final.
Am înțeles și necesitatea unor recurențe lexicale, valorificarea omonimiei, abundența de comparații și frecvența conjuncției "și" din prima strofă, deși inițial mi se părea un neajuns.
Oricum, nu aceste "tehnicale" m-au determinat să recomand poezia, ci fiorul poetic. Rămâne ca interioritatea fiecăruia să discearnă încă nespusul / de nespusul.
Felicitări, Cristina Moldoveanu!
Am înțeles și necesitatea unor recurențe lexicale, valorificarea omonimiei, abundența de comparații și frecvența conjuncției "și" din prima strofă, deși inițial mi se părea un neajuns.
Oricum, nu aceste "tehnicale" m-au determinat să recomand poezia, ci fiorul poetic. Rămâne ca interioritatea fiecăruia să discearnă încă nespusul / de nespusul.
Felicitări, Cristina Moldoveanu!
Pe textul:
„Mama casă" de Cristina-Monica Moldoveanu
Recomandat+1 suflu
ContextDoamnă Petrov, uneori, din păcate, ca să găsiți rima cea mai potrivită, ajungeți la asocieri nefericite de cuvinte. Mă refer la ultimul vers.
Mai adăugați o virgulă la sfârșitul versului 2 din strofa a II-a (acolo e coordonare prin juxtapunere).
Mai adăugați o virgulă la sfârșitul versului 2 din strofa a II-a (acolo e coordonare prin juxtapunere).
Pe textul:
„gravând cu slove poarta spre sublim" de FLOARE PETROV
De îmbunătățit0 suflu
ContextPe la început ai niște virgule în plus (poate ai dorit pauze de respirație, cum zice și „mentorul”), dar cea mai mare greșeală este aici: „ Iar fiecare atingere a ta, / Aprinde în mine galaxii nerostite” (virgula este între subiect și predicat). Corectează, fiindcă textul nu este unul slab.
Pe textul:
„Stelele cad tăcute în ochii tăi" de Dinulescu Carmen-Alina
0 suflu1
ContextE bine. În ultima strofă, aș scrie: „Pe voi, fiice de migratori”. E o construcție pasivă acolo.
Pe textul:
„Document uman" de Oșlobanu
0 suflu
ContextNu ați omis virgule, sunt unele în plus. Spre exemplu, între predicat și complementul direct nu se pune virgulă. Dar sunt și alte situații.
Pe textul:
„Document uman" de Oșlobanu
0 suflu
ContextMai aveți greșeli de punctuație. Se pare că „mentorul” e setat doar pe analiza de text, nu și pe sesizarea greșelilor de limbă.
Pe textul:
„Document uman" de Oșlobanu
+1 suflu2
ContextCred că ar fi trebuit să scrii „păstorul/păstorului”, indiferent de faptul că te-ai referi și la păstorul turmelor sau la preot. Pastor e doar la protestanți, după câte știu. Spun acest lucru fiindcă am văzut dubla semnificație a cuvântului.
În rest, nu-i un text rău, dar parcă lipsește ceva să fie o poezie remarcabilă. E doar părerea mea.
În rest, nu-i un text rău, dar parcă lipsește ceva să fie o poezie remarcabilă. E doar părerea mea.
Pe textul:
„Vremea mulsului sau cum să nu greșești turma" de Sergiu Burlescu
0 suflu
ContextLa final, cred că ai vrut să spui „pomană”, nu pomină, dacă tot urmează „coliva fără rimă clasică”! Rima e rimă, fie că e în poezia clasică sau în cea modernă.
Pe textul:
„Sponsor poetic " de Oșlobanu
0 suflu1
ContextNu era mai bine să îl publicați întâi pe varianta în limba italiană, iar aici să îl traduceți?
Pe textul:
„In Memoriam: Clementina Forgiero, scriitoare italiană contemporană (1935-2026" de Camelia Oprița
0 suflu
ContextSunt prea multe clișee în textul acesta. Plus că strofa a cincea e „preluată”.
Pe textul:
„Iubiri de primăvară " de Tipsie daniel constantin
De îmbunătățit0 suflu
ContextDomnule Stan Petru-Viorel, vă mulțumesc pentru opinii, dar, din păcate, aș fi preferat un comentariu original, nu unul realizat cu inteligența artificială.
Pe textul:
„o nuntă ca-n povești (să tot trăiești!)" de George Pașa
Recomandat0 suflu1
ContextTextul are unitate de conținut și o anumită cantabilitate. Intertextul, atât cât este, nu impietează asupra originalității discursului, care, așa cum ne-ai obișnuit în ceea ce scrii, nu se lipsește aproape nicăieri de (auto)ironia blândă. În plus, nu se lipsește nici de modelele platonice, mai ales prin suavitatea „zvonului” de lemn dulce. De fapt, romantismul viziunii (ca stare de spirit) este predominant în ultimele 7-8 versuri. Finalul este simplu și bine ales, chiar dacă repetiția verbală ar putea să pară prea mult după acea parafrază lirică: „noi când râdem, râdem” (după „eu când vreau să fluier fluier”).
Mi-a plăcut acest text și îl remarc.
Mi-a plăcut acest text și îl remarc.
Pe textul:
„am lăsat frigul să își înlăture curajul într-un crater bilunar" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu1
ContextOttilia, mă bucură semnul tău de lectură, mai ales că ai găsit ceva care să îți placă aici. Într-un fel, am scris într-o stare nu prea obișnuită mie, poate ușor acid și sarcastic. Tot îmi spun să renunț la referințe culturale, dar nu mă lecuiesc. (!)
Îți mulțumesc!
Îți mulțumesc!
Pe textul:
„o nuntă ca-n povești (să tot trăiești!)" de George Pașa
Recomandat0 suflu
Context