Poezie
sonatină
1 min lectură·
Mediu
este ziua unui început
care nu cade în derizoriu datorită ție
ești prima notă dintr-un solfegiu cu reverberații nocturne
muzica este o floare înserată
a gândurilor despre dragoste
un menuet al pașilor din apus răsună în mine
reflexii albe ale portativului
se proiectează în penumbră
gravez melodiile noastre pe lemn sorit
care este mereu punte spre tine.
14170
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adriana baxan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
adriana baxan. “sonatină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-baxan/poezie/14203520/sonatinaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Trebuie să recunosc: nu m-am gândit atunci când am recomandat poezia la interpretările plauzibile ale lui Doru Mihail. Am apreciat textul în ansamblu, chiar dacă sunt cam multe metafore, realizate fie prin definiție poetică, fie sintagmatice. M-am gândit și la „muzica unei vieți” (ca să repet un titlu de roman al lui A. Makine, mai degrabă, la muzica ființei), și la ecourile acestei muzici în trăirile, gândurile, chiar în întreaga ființă a celuilalt. Da, eu am citit textul ca pe o poezie de dragoste, dar nu una desuet-sentimentaloidă, ci una cerebralizată, menită să transmită emoție estetică.
0

Mă refer la reproșul mascat din versurile „ești prima notă dintr-un solfegiu cu reverberații nocturne”. Dat fiind că solfegiul, în general, e asociat de orice elev mediocru cu un exercițiu arid, pare că-i spui: „ești prima treaptă, scumpul meu, spre o mare de plictiseală”.
Al doilea vers magistral in ironie: „gravez melodiile noastre pe lemn sorit”. Influențat de limbajul muzical, substantivul „lemn” mă duce inevitabil cu gândul la lutherie. Or se știe în lutherie, lemnul ales trebuie să fie maturat, uscat natural, nicidecum expus la soare. Deci traduc asta prin "dragostea ta, iubitule, are rezonanța unei scânduri crăpate și strâmbe". Tipic feminin!