Marea
ești primul în ploaia mea de hârtie flori acvatice îți îmbracă trupul talismanele gândurilor mele sunt mirajele nisipului însuflețit ritmul fervent al mării tatuează coala albă îmbălsămată de
ABadriana baxanTopaz
te-ai schimbat nu mai cauți gustul de topaz al mării nu mai simți parfumul pleoapelor mele îți amintești cum îmi căutai perle în lacrimi cum mângâiai celestine în umbra pașilor mei luptai în bătălii
ABadriana baxanMalva
încep o pagină nouă s-au disipat străzile palide s-au pierdut în cuvintele primăverii un anotimp cello transparent strâns în cea mai nobilă nalbă colecția de săruturi din acest tablou evanescent este
ABadriana baxanPrimăvara
primăvara pe acorduri de jazz este atât de senină încât norii nu se mai răzbună pe soarele fluid această dimineață la reflux este acordată discret ca o chitară în adorație care răsună în nuanțe de
ABadriana baxanSelena
între timp somnul mi-a devenit fluture se zbat visele crisalide de opal se creionează pe o hartă amară a despărțirii ochii închiși sărută pelicula aspră a pașilor tăi ne regăsim târziu într-un nou
ABadriana baxanApus
sunt limpede că un ochi de apă sărutând urma pământului sunt retrăită de un nor care străpunge aerul descânt lumea și plânsul meu limpid se aude în zări mă doare absența ta și mă reinventez când
ABadriana baxanregăsire
îți mărturisesc senină că vin spre tine mereu cu ofrandele lunii îți povestesc și acum că eram a ta înainte că bariera timpului să separe privirile noastre statuete ivorii se nășteau în decorul în
ABadriana baxanreverie
nu te mai văd în nopțile mele albe nu te mai număr în șiragul de perle selenar te-am pierdut iar într-o reverie a zeilor într-o oglindă cu ramuri de onix o corabie în tangaj mi-e sufletul
ABadriana baxanImposibila iubire
am tergiversat mult revenirea la o realitate secvențială pentru a măsura distanțe și depărtări am ales un număr arbitrar din lista de vieți promise îmi amintesc prima întâlnire aerul se deschisese
ABadriana baxanserenadă
serenada norilor este a cerului care se refractă în cochilia timpului adagii nesfârșite caută memoria orelor cu tine avem un trecut infinit împreună sunt momente pe care le răsfrâng spre
ABadriana baxanîn vreme de pace
când e pace mă împart între oglinzi acvatice și nisipuri de lagună desfid lacrimile apusului sfârșitul de noapte reverberând elegii melancolia vremii mi-e pecete când plâng florile de plastic
ABadriana baxanPloaia
dimineața alunecă pe tiarele de cristal ale ploii drumurile resorb stropii translucizi copacii respiră sub cortina de apă brodată pe ia aerului se aud pașii grăbiți sub umbrelele grațioase norii
ABadriana baxanUitare
n-am mai rămas nici măcar un gând din jurnalul meu pe care să îl dedic zilelor de ambră tomnatică nimic nu mai tresare din filele de argint și nu te mai văd într-o oglindă răsfrântă pe țesut în
ABadriana baxanLumină
se scriseseră deja paginile visului când ne-am cunoscut aruncam cu agate de lună în râul nopții aveam trupul arin transparent ochii larg deschiși spre lumina ta înainte de întâlnirea noastră totul
ABadriana baxanecou
penumbra alunecă în cânt de nalbă printre cadrele cu noi doi noaptea glisează pe fluvii de opal tot ce a rămas din răsuflarea noastră e o reflexie a unui caleidoscop din sticlă perlată un ecou la
ABadriana baxanOndină
fotografiile mele cu tine sunt contur de penumbră fulgurații în cer deschis le port cu mine sub umbrele prelungi rostogolindu-se pe drum de sare când vântul îngână arii transparente au culorile
ABadriana baxanSecret
între noi doi e o poveste nespusă secrete pe care le strângem în vele prizoniere în nisip ne-am văzut mereu fugitiv pe rouă de sunete sau în amurg solitar răsfrânt pe ape ascunse nu te mai știu și am
ABadriana baxanChip
și mă întreb mereu cine ești pudră rece de lună sau antracit pe ochii dimineții te regăsesc întotdeauna îndoliat cu respirația închisă în tăcere te conturez cu fir de aur pe pagini eflorescente și
ABadriana baxandor
dorul e în nisipul pe care îl strângi sub pași febră albă topind marasme norii din calea zborului cuprins de orizont lumina mea și a serilor unduitoare visul ubicuu al pământului orga născând
ABadriana baxandans
mâinile mi s-au topit într-o coregrafie minimală am gesturi răsfirate către cer că într-un flamenco trist te desenez în fiecare mișcare revolută care se pierde în bolta serii degetele se înfiripă în
ABadriana baxanTimp
semn translucid de ape drumul tău brodat cu pași rezonanți ochii mei te gravează pe corolele emarginate ale depărtărilor te însoțesc într-un ritm revolutiv pe un ceas acviform care acoperă lumea te
ABadriana baxanArmonie
sărutul tău e în consonanță cu arpegiile zilei nesfârșite, nota staccato care îmi e etolă trupul tău, arie transparentă a haloului din scala de nuanțe a lunii e al brațelor mele spectrale pe aba de
ABadriana baxanZenit
chipul tău undă căzând pe zenit mâna mea arc în atonie îmbrățișarea vis de ambră la reflux ore secvențiale îmi acoperă pleoapele te sărut cu ultimul cuvânt al penumbrei suntem doi proscriși doi
ABadriana baxanCântec
îmi șoptești că aerul dintre noi e discontinuu patima vorbelor tale umple acest neunde din mine brațele-ți sunt ancore trupul canon sunetul tău se disipează în game de ploi nenuntite, albastre.
ABadriana baxanIncantație
trupul îmi e amnistia lunii am chipul de sare alerg în umbra ta cu rămășițele privirii dispersate în zile cu ploi profane cad îmi ridic brațele spre ultimul origami al cerului jocul acesta e
ABadriana baxanOrele
apoi am desenat elitrele orelor câți nori am strâns pe gene câte desinențe am inventat să te pot adăuga în portretul meu am alt chip acrostih al tristeții strâng urnele privirilor tale pe fir de
ABadriana baxannordul soarelui meu
soarele transfigurează umbrele pământului ca o întrebare fără răspuns despre noi doi ca o livadă în resurecție n-am vorbit cu tine niciodată despre iarna aceasta a dezunirii despre ultimul
ABadriana baxanTu
te-ai întors nu am întrebări și nici nume ca un cavaler într-un turnir am o magnolie întunecată pe umăr te-ai întors și sunt în uitare îmi desenezi aerul într-un carusel al notelor pe un portativ
ABadriana baxanRâul
Acest flux de amintiri cu tine e râul însingurat un monolog în fața soarelui o canava de valuri și lacrimi o statuie în oglindă amintirile mele cu tine sunt râul acesta exanguu nisipul ce picură și
ABadriana baxanVis
Îmbrățișez blazonul pământului în iarna aceasta a visului de piatră alunec ușor pe țesutul argintiu al lunii furtunile apun în țărână și mă fac umbră sare dor pe străzile palide te număr iar în
ABadriana baxanLights
Dim lights your story, lions and safaris, poems and rescues, everything bursts like a tree in a movie, it fast-forwards also like a moon on a canvas, incessant sequences of palm-trees and
ABadriana baxanPortret
Pe drumul brodat cu azalee Stau și număr sorii Am pielea udă de rouă Nisipul plin de tine Mă desenez ușor ca-ntr-o poveste pe filigranele lunii
ABadriana baxanA
E o liniște dulce de seară am umărul răsucit în aripi alunec pe norii de mătase mă ascund cu tine în orizontul unor ape pe care nu le mai știu
ABadriana baxan