dans
mâinile mi s-au topit într-o coregrafie minimală am gesturi răsfirate către cer că într-un flamenco trist te desenez în fiecare mișcare revolută care se pierde în bolta serii degetele se înfiripă în
ABadriana baxanTimp
semn translucid de ape drumul tău brodat cu pași rezonanți ochii mei te gravează pe corolele emarginate ale depărtărilor te însoțesc într-un ritm revolutiv pe un ceas acviform care acoperă lumea te
ABadriana baxanArmonie
sărutul tău e în consonanță cu arpegiile zilei nesfârșite, nota staccato care îmi e etolă trupul tău, arie transparentă a haloului din scala de nuanțe a lunii e al brațelor mele spectrale pe aba de
ABadriana baxanZenit
chipul tău undă căzând pe zenit mâna mea arc în atonie îmbrățișarea vis de ambră la reflux ore secvențiale îmi acoperă pleoapele te sărut cu ultimul cuvânt al penumbrei suntem doi proscriși doi
ABadriana baxanCântec
îmi șoptești că aerul dintre noi e discontinuu patima vorbelor tale umple acest neunde din mine brațele-ți sunt ancore trupul canon sunetul tău se disipează în game de ploi nenuntite, albastre.
ABadriana baxanIncantație
trupul îmi e amnistia lunii am chipul de sare alerg în umbra ta cu rămășițele privirii dispersate în zile cu ploi profane cad îmi ridic brațele spre ultimul origami al cerului jocul acesta e
ABadriana baxanOrele
apoi am desenat elitrele orelor câți nori am strâns pe gene câte desinențe am inventat să te pot adăuga în portretul meu am alt chip acrostih al tristeții strâng urnele privirilor tale pe fir de
ABadriana baxannordul soarelui meu
soarele transfigurează umbrele pământului ca o întrebare fără răspuns despre noi doi ca o livadă în resurecție n-am vorbit cu tine niciodată despre iarna aceasta a dezunirii despre ultimul
ABadriana baxanTu
te-ai întors nu am întrebări și nici nume ca un cavaler într-un turnir am o magnolie întunecată pe umăr te-ai întors și sunt în uitare îmi desenezi aerul într-un carusel al notelor pe un portativ
ABadriana baxanRâul
Acest flux de amintiri cu tine e râul însingurat un monolog în fața soarelui o canava de valuri și lacrimi o statuie în oglindă amintirile mele cu tine sunt râul acesta exanguu nisipul ce picură și
ABadriana baxanVis
Îmbrățișez blazonul pământului în iarna aceasta a visului de piatră alunec ușor pe țesutul argintiu al lunii furtunile apun în țărână și mă fac umbră sare dor pe străzile palide te număr iar în
ABadriana baxanLights
Dim lights your story, lions and safaris, poems and rescues, everything bursts like a tree in a movie, it fast-forwards also like a moon on a canvas, incessant sequences of palm-trees and
ABadriana baxanPortret
Pe drumul brodat cu azalee Stau și număr sorii Am pielea udă de rouă Nisipul plin de tine Mă desenez ușor ca-ntr-o poveste pe filigranele lunii
ABadriana baxanA
E o liniște dulce de seară am umărul răsucit în aripi alunec pe norii de mătase mă ascund cu tine în orizontul unor ape pe care nu le mai știu
ABadriana baxan