Paris
Parisul își adună coroanele în filamente mistice suspendate pe frunzele albastre decupate din hărți învechite te regăsesc pe străzile cu reverberații metalice lumea mea și a ta două memorii
ABadriana baxandescântec
un singur gând aveam în dimineața aceea în care solstițiul marmurii inunda parcul să te regăsesc fiecare dans al meu pe aleile aprinse era pentru tine șuvițe acvamarin de rochie se încolăceau în
ABadriana baxanhartă
priveam împreună spre același punct volatil natura curgea în pânzele decorând pereții de stânci liniamente verticale de ceață brăzdau munții escaladam versanți opaci în neguri ondulante visam la
ABadriana baxanpecete
conform ultimelor tale răspunsuri te-am pierdut am mers prea mult pe o sârmă subțire suspendată la înălțimea obligatorie a disperării mi-a dispărut candoarea în verbele subtile pe care le rostești
ABadriana baxangeometrie
te doream ca pe ultimul bastion al verii îți căutam reveria în picturi parfumate cu peneluri de mătase te îmbrățișam cu vene de carmin sărutul meu era licoarea nopții tandre te desenam în gravuri
ABadriana baxansărbătoare
litografii din vis se desfoaie pe hârtia apusului linii scintilante curg libere în tablouri de vară lampadare arămii dansează în vânt origami din pagini de carte sărată ornează camelii presărate pe
ABadriana baxanpictură
ploaia se desface în tiare peste acoperișurile fierbinți vara respiră prin anemonele care scriu briza în acuarele corolele alunecă peste cadrele tabloului care se deschide în decorul torid marea
ABadriana baxanCircul
cu tine am aceeași umbră odorantă mereu cuvintele mi se deschid în cerc de foc parcul împânzit de felinare ogivale respiră în ritmul verii limonii carnavalul clipelor se naște sub ochii noștri un
ABadriana baxantempestă
sunt în umbra pașilor tăi ascult din nou sunetul monofonic al unui film proiectat pe ecrane albastre revăd scenele desenate ușor pe pânzele desfirate avem alura unor damnați prizonieri pe o corabie
ABadriana baxanviața
am început să îți număr bătăile inimii cu un cronometru-harpă fiecare notă este ruptă dintr-un impromptu născut din secvențe nocturne o suită rece atinge coardele în octave care vibrează în
ABadriana baxandrum
povestea noastră de dragoste a început cu florile pierdute într-o ravenă din munți urcam printre arborii seculari în ritmul allegro al unei simfonii am mers împreună până la primul tempo greșit am
ABadriana baxanscenografie
florile se desfac pioase sub lumina de ambră petalele transparente reflectă oaze în culori pure sorii se voalează pe pelicula unui film de dragoste ape dulci se impregnează pe siluetele delicate vara
ABadriana baxanrefren
cuvintele albe decupate din cartea nopții se disipă în felinarele rombice paginile se amestecă în urne care îndoliază pașii noștri la țărm de mare parfum de nisip cald înnobilează scoicile
ABadriana baxangenuni
chipul tău emaciat este coarda unei lire triste melancolia ta silvă înnorată zăvod în care apele se tulbură te regăsesc printre cuvintele unui dor fără legământ încerc să înțeleg durerea plină să
ABadriana baxangravură
întunecate veșmintele mele dansează seara în parfumul tău avem cea mai fină coregrafie mâinile înlănțuite strâng aerul în guașe din picturi opace pașii siguri senzațiile amplificate de
ABadriana baxandistanță
mă conduci elegant spre ieșirea din sfera atonă a absențelor îndelungate ești aici dintotdeauna te-am răvășit de multe ori plecând din joc te-am și contrariat poate când mă detașam de gesturile tale
ABadriana baxanzefir
cu pletele în vânt scăldată de apele mării translucide merg și citesc frazele unui anotimp plenar vara se desface în fire de agată înflorată căldura se însuflețește la ore stilizate acoperite de
ABadriana baxanacante
fiecare notă a vântului este scrisă pe mantia verii efluvii de dor și acante cu parfum de mare sfere de lumină care împânzesc fibrele orizontului aer dulce care cade în fântâni răcoroase toate cântă
ABadriana baxanauroră
pliurile verii se răsucesc în albiile izvoarelor dulci grădini de citrin strălucesc în straturi uniforme florile se înalță fugato pe o peliculă de fluturi înrourați dimineața este perfectă pentru
ABadriana baxanmarină
vara este leagănul poveștilor de dragoste muza poeților cântând în repetiția actorilor care sărută pământul cald izvor de volute și parfum de voal de sare din marea răzvrătită valuri și anse de
ABadriana baxanabis
poate că am pierdut mult timp în căutarea răspunsurilor și coroanelor marine zeii stau ascunși în adâncuri promisiunea zorilor este în sceptrul acvatic în stâncile beante în serul de opal al
ABadriana baxanmuzică
cedri de aur se înalță sub soarele care dizolvă arcuri telurice ramuri bat la ferestre care reflectă corolele florilor sonore sub vântul de topaz parfum de luntre se naște din lacuri sunt sub cupola
ABadriana baxanpanoramă
îmi surâd frunzele florile care amurgesc la orizont anotimpul acesta își cerne parfumul peste nodurile pământului anii trec vara este mereu acrostih al apelor literele alcătuiesc dorul de mare vele
ABadriana baxansonatină
este ziua unui început care nu cade în derizoriu datorită ție ești prima notă dintr-un solfegiu cu reverberații nocturne muzica este o floare înserată a gândurilor despre dragoste un menuet al
ABadriana baxan