Eva
o auire în noapte Eva se pogoară în lume în ritm de fandango măsura ternară îi sărută gleznele strânse în iarbă din Eden pletele sunt valuri solitare acoperind nuferi coapsele cânturi solemne ale
ABadriana baxanhalou
grădina iluziilor mele scaldă anemone și cale în verdele etern al ierbii petalele se scindează în romburi pudrate de nisipuri nupțiale la marginea mării cresc scoici și alvare uitate de peninsulele
ABadriana baxanCherbourg
îmi place acest Cherbourg în care umbrelele lui Demy sunt la apogeul octavelor ploii am pe retină umbra unei siluete filiforme învăluite în disperări sunete pline de patos se divid în refrene despre
ABadriana baxantrecere
uitarea această floare care crește din marmură am latitudinile memoriei fluide până la abis poate am cântat prea mult lasitudinea s-a născut dintr-o Meduză îngânată de ape reci m-am învelit cu
ABadriana baxanchemare din penumbră
vino așa cum te-am visat suflet al zărilor crude trup în falduri de lumină strânge-mă într-un adagietto care răsună în cuvintele pe care mi le șoptești mereu reverberații ale dorinței mâinile tale
ABadriana baxanîngeri
de când te știu ai avut inima măsurată în tempi de violină un concert al iubirii este în fiecare atom al trupului meu acoperit de voaluri albe se întâmplă mereu un miracol când ne strângem în
ABadriana baxancălătorie
simplu firesc mi-ai prins mâinile într-un nod stelar savoarea buzelor tale este pecetea sărutului de jad brațele dezgolite par arcuri întinse pe podelele art nouveau curbe line contururile siluetelor
ABadriana baxansintonia mării
valuri ca ielele trupuri scobite de dragoste prezentul continuu al apelor care freamătă șoapte care încălzesc undele te prind în brațele mele cu odgoane de dor te sărut sărată cu miraje pe
ABadriana baxanflori
ai venit ieri în lumina mea parfum de ambră îți imortalizase gesturile pe rochia mea străvezie azi aparțin castei florilor văd clape negre în tulipe matinale arcușuri de vioară în cale pudrate de
ABadriana baxannote
hârtia nemărginirii se întinde în fața mea de la răsărit la apus fac adnotări de ultimă oră povești iluminate de soarele care tatuează fire din lemn de cedru cuvinte din arcul eteric al lumii se
ABadriana baxanscrisoare simplă
îți scriu am inventat mereu un nume și o rădăcină am creat flăcări pentru a le stinge cu nimb de rouă am notat chipul sorții pe portativul mării cuvintele au pătruns adânc în vene de ape te-am
ABadriana baxandevenire
amintirea volatilă revenirea la lucrurile simple pe care le învăț cu tine te aud în fiecare piatră sau nor natura este în venele mele de carmin răzvrătită sau calmă pe epiderma mea cresc flori ramuri
ABadriana baxanteatru
visele sunt făcute din anemone care se deschid în parfumul stampelor de sare la marginea mării ne desenăm acvatici pe o canava de corali umbrele ni se țes pe nisipuri inelate ardem contururi ca în
ABadriana baxancânt
misterul întrebărilor care se intonează pe un portativ senin este crezul lumilor mele fiecare fațetă a acestui diamant muzical răspândind nuanțe și game se reflectă în țesătura viselor îți vorbesc
ABadriana baxanoglindă venețiană
îmi aranjez suvenirurile în oglindă fiecare reflexie explorează paginile din spatele apelor sticlei argintii cuvintele umede se impregnează pe hârtia irizată culori șanjante se desfac pe foi
ABadriana baxandetalii cromatice
defilăm fericiți pe esplanada culorilor dorința, cărămizie, are o frenezie nobilă avem veșmintele norilor pastelați deschizi parfumurile nuanțelor picături de lumină se pierd în guașe
ABadriana baxanunduire
lauri de dor după un sprint de foc pe plajele sentimentelor lacrimile stagnează se adună în cochilii matinale marea se scade din scalele sunetelor aprinse văd reverențele valurilor seva lor aprinde
ABadriana baxanres naturae
dormim la liziera pădurii ne-am domesticit văzul regăsind distanțele dintre două fire de armeria ne strângem pe latitudinile fluide ale memoriei visele sunt volte ale bărcilor arhaice care se
ABadriana baxanPabst, 1929
pășirea amorfă versetele neconturate în oglindă zâmbetele evazive toate curg în liniștea unei povești improbabile ne adunăm gândurile în casete ermetice ne inventăm propria Pandoră îl urmărim pe
ABadriana baxansunete
trăiesc uneori în joacă doar pentru tine mă deschid ca o tulipă la începuturile anotimpurilor pentru a îți cuprinde trupul în amiaza crudă îmi armonizez pașii cu mersul tău sigur priviri furtive apar
ABadriana baxanpergament
camera noastră s-a transformat în frunză tablourile sunt fire albe pe romburile care se ondulează în aerul pur bijuteriile se așează cuminți între pliurile foii cerate stindarde ale bucuriei
ABadriana baxanrememorare
te știu de-o viață realitatea decantează amintiri vii iluziile sunt nostalgii ale săruturilor ți-am țintuit mereu brațele cu vele din aerul sărat îți cunosc ezitările și acel tumult din undă îți
ABadriana baxanconfesiune
am o cicatrice în privire pleoapele se zbat să regăsească zborul lin al vederii m-ai rănit cândva te-ai ascuns între elitrele verii te-am căutat o vreme în cadrele orologiilor în zilele acelea văzul
ABadriana baxanfotogramă
a fost simplu să te aduc înapoi mai dificilă este ziua aceasta oprită la ceas din penumbră este timpul întrebărilor la care răspund în șoaptă pentru ca verbele să cadreze cu tablourile unui film
ABadriana baxan