Ora poemului
Privesc tristețea copacilor, și tristețea lor este în consonanță cu umbrele. Ce tristețe, mă? - zice-al lui Biliboc. Ce naiba, ai văzut tu umbră care să nu încerce să-și ascundă tristețea? Și-apoi
Târcolete
- 1 - Adie un adio prin aerul ocupat de vocile înserării. Zumzete de la ultimul spectacol vecin cu-ntristarea. Râsetele unor tinere speranțe ajunse la vârsta anonimatului, când imperturbabil cad
Poveste cu Cineva și-Altcineva
Se spune că odată, nu de mult, pe când prostul se trăgea de șireturi cu omul cult, pe când mâța trecea dintr-un suflet într-altul, până la nouă, după ce se tăvălea prin perdeaua de rouă; cum vă
Rabla
O rablă se oprește la intersecție. Nu mai știe dacă s-o ia spre stânga sau spre dreapta. Ar vrea să întoarcă, dar nu e voie. Tot așteptând, fiarele se desprind, curg pe caldarâm; motorul scuipă ulei,
Ekko Morgan și Vica Leuștean în avangarda onirovacsolgiei
Nu se știe prin ce întâmplare, Ekko Morgan și Vica Leuștean ajunseseră să se cunoască. Probabil că hălăduiseră împreună, cu mintea dusă, pe aceleași plaiuri neatinse de oițele năzdrăvane, la ceas de
Din realitatea (i)mediată
În orașul Z(ât), locuia un hedonist pe nume Grohulescu. Gurile rele spun că el este cel care se agățase odată de o
Kala Polaris, micuțul rebel
Kala Polaris stă în vârf de corcoduș. De-acolo aruncă spre cei de jos ghiulelele roșii. Toți, în frunte cu Sfântul-Purtător-de Nuielușă, îi strigă disperați: „Kala, Kala, dă-te jos din corcoduș!”
rara avis
aici naratorul s-a oprit. a luat o pauză. de-acum vorbea numai visul. privirea străbătea prin aerul în care umbrele se-amestecau. pe o creangă de măr, pasărea de aur, cu aripile ostenite, privea la
LirIcă și ProzaIcă
Ică L. și Ică P. sunt doi polemiști redutabili, care-și mai dau din când în când mâna atunci când vremurile o cer. Amândoi au însă un dușman comun: pe stângaciul la care se manifestă atracția spre
La semafor
* Și-n clipa aceea pasul tău călca ușor pe asfaltul denivelat. Treceai tristă și abătută, asemenea gândului meu încarcerat în spațiul nebulos și plin de nostalgice regrete al amintirii. Ochii
Călătorie în vid
-1- Capcana impusă scriiturii de mersul leneș, desfrânat al cuvintelor, atingerea moale a limitei, coborârea în tine însuți ca-ntr-o teribilă prăpastie, cerneala literelor luând forme ciudate pe
