Poezie
În reverie
1 min lectură·
Mediu
Șerpuiește gândul în ecou prelung,
intră-ncet pe drumul bântuit de vise;
nenorocu-i spune că nu-i prea ajung
turmele de ore care i-au fost scrise.
De-undeva apare, brusc, o reverie,
care, mai degrabă, s-a pierdut pe drum;
gândul o primește fără de chirie,
o cazează iute chiar în living-room.
Și o lasă-acolo să se liniștească,
poate o să-i vină cheful de băut,
de aceea,-i lasă de cafea o ceașcă,
un bidon de apă și ceva năut.
O, gândule pașnic, te-ai făcut șăgalnic!
Cum o reverie poate ca să bea?!
Te-a stricat, posibil, drumul ăsta jalnic,
amețit de vise ca o haimana.
Lasă șerpuirea în ecou prelung
și-ai grijă de turmă, c-a fugit păstorul!
Reveria-i bună cât nu-i gândul ciung,
să-l străbată, pașnic și solemn, fiorul.
041.341
0
DV