Poezie
Orfism
1 min lectură·
Mediu
Să nu-mi spui că nimic nu te-apasă, e imposibil.
După ce-ai ieșit din vidul unei pierderi esențiale,
știi și tu că-n aerul tău de orfic respiri mult mai greu.
Nu te mai regăsești în jumătățile de măsură,
ai învățat că frumusețea vine din impulsul prim,
înainte să ajungă la un simț mai înalt.
Nu accepți nici ipostaza ridicolă de trubadur modern,
cântând frumusețea devastată a vreunei dona perdida.
Orficii au mândria lor, în plus, nostalgia după limanul celest.
Nimeni nu devine imun la veștejire,
chiar dacă sparge oglinda
înainte de-a-și citi în ea destrămarea.
Nu te-agăța cu disperare de-un sens, le vei pierde pe toate.
Când în față îți rămâne nimicul, tu să-ți zici:
Nu-i nimic, tot se naște o lume!
061.220
0
sugestiv în această prezentare (titlu, categorie)
cel puțin pentru mine
aș spune că sunt 5 pașadine, cu aceeași temă, care te îndeamnă să cugeți pe îndelete, pe rând, la fiecare
apoi, la final, să le pui în întreg concluzionând că dacă erau doar două strife mai trebuia una, dacă erau trei, parcă tot ar mai fi fost de spus
mi-a plăcu
recomand tema, substanța interpretării pe temă