George Pașa

sub pietre se ascunde un pește. petre, ai grijă de el! năvoadele răului vor să-l împresoare.

* Ca într-o tiribombă se-nvârte lumea. Mai amețește câte unul, doar așa, de complezență, să dea bine în lumea-nvârtiților. Privești de pe margine; deci, ai luat distanță. Lumea oricum

Primăvară. Un sânge fără de glas, indiferent la istorii banale, curge monoton în amfora vie. De-ar strânge în curgere mai multe voci să-și definească, astfel, nesfârșirea! Dar cine cântecul să-i

Un dor nu-l stingi cum ai sufla cu sete în lumânarea licărind pe masă, că-n energia sa ți-aduni tot crezul. Bătăile de inimă-i repetă ritmul constant și foșnetul de aripi. În dor e lumea care-ar

de la țepeș citire, tot așteptăm o lecție dată nedreptății. până să vină, să știi, nimic nu se pierde, țepușele sunt bune pentru araci în via ce va rodi la toamnă. da, ai dreptate, e primăvară;

M-am izolat într-o margine a viului, să nu mai aud loviturile de bardă. De-aici, am să trimit sunete înalte, până măcelarii cuvântului vor fi asurziți. Și-atunci, mă voi întoarce în miez.

Te crezi și tu vreun călător de seamă pe urma veșniciei? Mută-ți gândul! Eternitatea nu-i un car de vorbe. Și bine-ar fi să știi: din astă lume, nu pleci îmbălsămat în glorii

Nectarul nu-i pentru-acei zei de smoală. Amarul strâns nu umple cupe goale, nu chemi contrariul său la contopire. Tu nu te-ai întrecut în divinații, n-ai cum sfârși ca o albină-n miere. Cu

acolo unde banii ajung arta cedează trecerea depășește neregulamentar în intersecții tot banii evită coliziunea cu frumosul gata a început repetiția huiduieli îndelungi apoi o pauză pentru o

și-a prins urechile în transformatorul buleftric al poeziei goale de idei (scria cam așa ce râs e ce laș e ce sec e arse las cer sec eșec seara secera alese rase da da-da daaa

Pe vârful ascuțit, bolovanul a rămas în echilibru. De jos, toți îl privesc, și nu-i absurdă privirea lor. Doar Sisif nu-i sisi să-și recunoască victoria. Să nu-ți pară, nicidecum, rău! Povestea

Dator luminii cu un surâs deplin, ai fi putut lăsa umbra să crească printre-adevăruri încă nerostite. Neavând încotro, crești speranțe vii, să se trezească frumosul în semeni. Răspunzi mirării

De-i dai pielița deoparte, Carnea lui miroase foarte, Intră într-un grup (nu roi), Îi alungă pe moroi, Se numește...

În orașul Z(ât), locuia un hedonist pe nume Grohulescu. Gurile rele spun că el este cel care se agățase odată de o

Alandala, blagomanii cinici dreg eclectic formele-n ghiveci. Harta izvodită într-o jimblă-i kitsch luxuriant, mecanic, nul. Otrava pritocită-n quolibet risipește suflu-n tânărul țepos. Un vers

mâinile sale știu totul despre trup înlocuindu-l într-o zbatere de pește fără apă singur pe nisip în bătaia soarelui fără speranță/ dar mâinile/ se încurcă între firele de sârmă ghimpată

după spargerea în figuri de stil o pauză binevenită admiri și acum diversitatea ești parte a ei niciodată n-ai să poți fi altul să te alături (in)dispoziției generale înăuntrul cercului se măsoară