Poezie
între cele două perspective, doar o pânză de abur
1 min lectură·
Mediu
aici unde se termină plopii, se simte aerul unui sfârșit, fără nume,
și toate lucrurile se dilată până la măsura singurătății.
e un capăt al nimănui, chiar nimeni
și-a luat în serios rolul de maestru al stingerii.
o piatră de hotar mai arată că de aici nimicul tot va începe.
e numai o părere. dai la o parte pânza de abur,
perspectiva se luminează, încât ți se pare că degetele tale
ar avea în vârfuri mii de sori.
e dimineață. lucrurile s-au întors înăuntru,
la suprafață se fisurează crusta,
pătrunde prin ea energia palmelor tale.
nu mai e nicio durere, chiar plopul ți se pare fără sfârșit,
sprijinind în frunzele sale aerul acesta fără nume,
unde nimeni nu te cheamă, doar totul.
023.237
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “între cele două perspective, doar o pânză de abur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/13939453/intre-cele-doua-perspective-doar-o-panza-de-aburComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPMihaela, mulțam de părere. Este aici și o viziune proprie, și o altă perspectivă asupra plopilor eminescieni. Sigur, limbajul este cu totul altul, cum stă bine cuiva care nu-și uită predecesorii de marcă, dar nici nu mai poate eminescianiza, fiind trăitor în alt veac poetic, așa cum e, cu bunele și relele sale.
0
Mihaela