Gabriel Nicolae Mihăilă

Dulci-amarui, mi-au placut in special primele doua. Ultima completaza seria avand un farmec aparte putin diferit de cele precedente . Mi-au adus un zambet pe buze, avand in vedere ca se intampla rar si greu am vrut sa multumesc si sa las un semn. Mai trec sa citesc !

Aș putea să afirm că ambele, un gol în el, un gol lângă el ( unele prezențe colective sau nu pot aduce de asemenea un gol prin nepăsare, ignoranță, falsitate, etc ... dar pare un gol conștientizat ), un gol ce se umple/compensează cu o mulțumire proprie, autosugestie, poate un efect placebo. Ambele variante sunt valabile în ochii mei. Mi-a placut și mă scuzi dacă am interpretat greșit.

Gustul lăsat de text este unul de dor ( din puzzle pare să lipsească o piesă, îmi pare rau dacă am intuit adevărul corect ) și îmi place foarte mult finalul puternic. Te felicit pentru poem, îmi place mult. O zi frumoasă !

Îmi place dimineața încadrată în poem. Totuși se simte o lipsă în personaj compensată de ecoul ce continuă să facă furori. O zi frumoasă.

Da, iti multumesc de trecere si de lectura, desigur este un mod de interpretare.
Acum voi dezvolta si interpretarea mea si am sa incerc sa o fac dintr-o postura cat se poate de obiectiva.
In prima strofa este evidentiat un anumit drum, chemare, trezire de constiinta, un vis, un obiectiv, o dorinta, un destin, apoi tot pare sa fie o transpunere a cerului in unul din oricare aceste lucruri, posturi, stari de spirit, etc. Ceva in genul: acum sunt aici, iar acel eu nativ cere si ma impinge sa ajung acolo, inertie.
Apoi cerul tot in acelasi spirit poate sa fie transpus in diverse locuri ( reale, mitologice ) precum Shambala, Rai, Asgard, poate o alta dimensiune. In diverse evenimente Ragnarök, Judecata de Apoi, poate un ritual de mumificare al unui alter-ego, un Seppuku-Harakiri si as putea continua.
Am vorbit despre cer la figurat, acum am sa vorbesc si la propriu, cerul in sine ce este definit la modul general in unele cazuri de culoarea lui ( atunci culoarea este data de moleculele din atmosfera si contactul lor cu lumina soarelui, oxigen si azot daca nu ma insel, si stim ca orice lucru are gravitatie indifferent la ce scara privim lucrurile ) si poate de incadrarea a ceea ce vezi cand privesti in sus in alte cazuri ( atunci tot ceea ce privesti in sus are gravitatie, stele, praf stelar, atomi de orice, chiar si cei de hidrogen fiind punctul de pornire dat de Mendeleev ), in ambele cazuri cerul are o oarecare gravitatie, chiar daca nu are la nivelul expus de acest text daca ar fi inepretat la propriu.
Iar la ceea ce spuneai ca este ilogic mai jos “departe să pot înghiți întunericul/ cu sorii din piept ( cu sorii din pieptul meu, am considerat inutil sa repet acel eu ) ”, in lipsa unui felinar este intuneric ( figurat : acea persoana nu gaseste drumul dictat de inima ), si cu “sorii din piept ( -ul meu) ” ( in acest caz “o inima sparta in multe bucati mici, din fiecare am crescut mai multe inimi, mai mari si mai frumoase” ) poti ajuta o persoana sa gaseasca calea cea buna, iar in text este din ce in ce mai departe sa poata face asa ceva.

Am regăsit aici și acum prezentul, undeva in mijlocul textului devine chiar dureros de adevărat. În anumite cazuri rațiunea este depăsită, coplesită de impuls, dar tocmai impulsul este lucrul cel mai putin mincinos din noi. Da..."toți avem destinul apei", uneori înghețăm complet, dar continuăm să curgem așa în stare solidă, viața merge înainte cu noi stând pe loc. O zi frumoasă.

Repere mistice aduse în modern, un episod prezent în viață și într-o moarte diferită de cea fizică. Un poem bun, mi-a placut foarte mult, si finalul ce lasă "atot-întrebările"...

Ramân cu ideea de conflict peste iubire sau apropiere, ideea de război unde unul este întotdeauna învins, ideea unde cel invins poate fi și este câstigator !

Ploaia își are rostul ei, chiar dacă este sărăcăciasă. Uneori decolorează cu urmări permanente, alteori crește capacitatea de a înmagazina culoare. Chiar eram curios ce ai mai scris, o zi frumoasă. Mai trec să te citesc.

Mulțumesc Claudiu pentru oprierea făcută, a avut o poveste ciudată acest poem, scriu în notepad și pierd pe undeva lungimea pe care o capătă textul , ce e drept am tăiat din ceea ce scrisesem până a rămas ceea ce vezi Ai dreptate, este excesiv de lung, aș mai reteza din el, mă gândesc pe viitor să aduc modificari.

Buna, îmi pare bine că mi-ai urmat sfatul și te regăsesc aici, am rămas cu un gust plăcut de la prima lectură iar îmbăiatul în Lethe e o imagine atât de vie în ochii mei...unoeri așa regăsesc realiatea. Spor la scris ! Greu să fii rege .. !

Salut, mulțumesc de oprirea făcută la textul meu. Dintr-o anumită perspectivă și eu privesc așa. Știu că e încarcată peste limită strofa a treia, am vrut ceva alambicat și deloc anost, mă gândesc să modific, să simplific. O seară frumosă

Tablou cu o familie fericită surprins și încadrat magistral, m-a emoționat !

"este impudic să vorbești despre tristețe când ești fericit"
foarte adevărat, tristețea este o durere sub o formă mai blândă, din durere se pot naște lucruri minunate, valoroaase, plus că acționează asupra sufletului ca un filtru, ne face mai buni și ne ajută să evoluăm. Citit cu drag, o zi frumoasă !

Îmi pare bine să te regăsesc și aici, îți mulțumesc de asemenea pentru timpul alocat aprecierii. Am încercat să las o urma de revoltă în acest text. O zi frumoasă și te mai aștept !

Caut un film bun în aceste zile și nu reușesc să-l găsesc. După ce am citit "a doua invazie" pofta mi-a fost compensată. Textul în cauză este o călătorie în care am avut privilegiul să merg, ba chiar în multe părți pot spune că a fost trăit pe propria-mi piele. Îți multumesc pentru poem! Versurile au putere de la început până la sfârșit( așa cum ne obișnuiești ), dar dacă îmi permiți strofa aceasta mi-a placut cel mai mult :

"și fuga
fuga aia cu sărituri incredibile din balcon în balcon
cînd paznicul cu topor ne urmărea
dintr-o clipă-ntr-alta așteptam să-mi cadă mîna
din umăr cum văzusem pe video
dintr-o clipă-ntr-alta așteptam să se termine lumea
să cad într-un hău într-un vîrtej de întuneric roșu
ca atunci cînd încercam să disting un chip cunoscut
prin perdeaua de sînge prelins
din arcadă"

O zi frumoasa !

Tabloul este unul realist, puternic, bine conturat. Felicitări, mi-a placut !

Sper să nu greșesc în primul vers "bare" este "bate". O zi frumoasă și mai trec să vă citesc !

Reușești din nou să exprimi ceva puternic, susțin și eu trecerea verbelor la prezent. O altă opțiune, este una în care aș împărți textul într-o trăire și o morală/concluzie, dacă îmi permiți :


Îl
inundau
cuvintele-

alergau
într-o cursă disperată

distanțele se șterg
pe măsură ce se confundă

cu infinitul.

Poemele tale sunt ca un puzzle, aștept cu nerăbdare să citesc cartea !
zi frumoasă Marius !

O surpriză placută popasul făcut la poemul meu, înclin să dau dreptate cu acel vers, ma gândesc să îl modific pentru a nu fi eliminat complet. Mulțumesc pentru trecere, o seară frumoasă !

Întotdeauna rămân cu o imagine bine definită dupa fiecare poem citit din cele scrise de tine, o pun la amintiri, mai asociez ocazional cu oameni, sentimente, fapte, mă regăsesc uneori, regăsesc și alte persoane, găsești ceva inedit în orice lucru, fapt, sentiment. Dacă nu aș fi știut ca e un poem scris de tine, finalul mi-ar fi spus clar ca e marca Leonard Ancuța ( ca o ștampilă, semnătură, )! felicitări, seară frumoasă !