Poezie
seara de ieri, noaptea de azi, lipsa de mâine
2 min lectură·
Mediu
ne priveam întrebător
frigiderul ăla nu avea priză, cuburile de gheață
erau topite jumătate în noi, patul cu picioarele amorțite
își avea un ultim blestem
( și-ar fi dorit să ne fie rug iar noi acuzați de vrăjitorie )
zilele treceau din două în două
bătăile de inimă erau cât pentru patru persoane
o parte din noi a rămas acolo, povestea locului este
că noaptea încă își lasă un nasture deschis
parcă și-ar dori să ne întâmplăm
nu, nu este acea cameră modestă din Paris
( draperiile păreau porți spre insomnii repetate )
nici dimineața în care am fost atât de apropiați încât devenisem unul
( în urma noastră fum și pompieri derutați )
nu sunt cele trei mese ale cafenelei retrase din colțul străzii
( un scriitor fără succes ne privea din coperți ca pe o mină de aur )
nici magazinul de lux unde ne aveam un sărut pe sub ochii vânzătoarei
( cabina de probă părea prea strâmtă )
nu este “Champs des Élysées”, e “Champagne Élysées”
seara asta nu-i mai specială decât cele precedente
pantoful cu tocul rupt pe marginea patului pare să îți amâne plecarea
paharul gol vibrează pentru încă un rând
inimi însetate și un râu secat de dorința care migrează în noi
din toate neajunsurile
în seara asta este eclipsă de lună
(cu trupuri pline de iubire, ne-am consuma la infinit și tot ar mai rămâne ceva pentru acest poem)
noi, vârcolaci neobosiți undeva în mijloc de pat
ca o pictură rupestră
nemuritori
să nu îmi povestești lucruri complicate
ora de istorie era ultima vineri, nu ajungeam
de la ora de matematică chiuleam, nu știu ce e aia o metaforă
iar epitetele le țin în căptușeala sacoului, direct pe inimă
( umblu prin ele înaintea întâlnirilor cu tine )
știi bine că nu funcționez dupa legile universului, nici după ale tale
oricum aș face, două cercuri, o bătaie de inimă, o teoremă, un vers alb, o istorie imposibilă
întotdeauna rezulți tu
ai un castel în mine
aleg să nu-l vizitez prea des
în acel univers plutim întotdeauna
spre însingurare, iar în afară
oameni, buzunare pline
și suflete goale
s-a făcut dimineață
tot ce mi-a ramas din noi
e o monedă cu tine pe ambele părți
o răsucesc, o răsucesc și linia ta se unește
cu linia pământului
044.697
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 384
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “seara de ieri, noaptea de azi, lipsa de mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14013943/seara-de-ieri-noaptea-de-azi-lipsa-de-maineComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRretras✓cred că e păcat că strofa a 3-a e mult prea explicativă, e mult prea mult balast, pentru că în rest e foarte ok. adică acolo simt că se vor spuse prea multe lucruri și sunt ratate majoritatea. de asemenea, acel "să ne întâmplăm" mi se pare prea mult. imaginea e destul de drăguță cât să se susțină mult mai simplu. în rest, îmi place tocmai că e spus cu un ușor ton naiv, dar mișto susținut, asumat. e ciudat, în textele tale nu prea faci ce faci acolo în a 3-a strofă și e bine așa. sau poate mi se pare mie...
0
GMSalut, mulțumesc de oprirea făcută la textul meu. Dintr-o anumită perspectivă și eu privesc așa. Știu că e încarcată peste limită strofa a treia, am vrut ceva alambicat și deloc anost, mă gândesc să modific, să simplific. O seară frumosă
0
CTmie mi se pare excesiv de lung. asa l-am perceput eu.
0
GMMulțumesc Claudiu pentru oprierea făcută, a avut o poveste ciudată acest poem, scriu în notepad și pierd pe undeva lungimea pe care o capătă textul , ce e drept am tăiat din ceea ce scrisesem până a rămas ceea ce vezi Ai dreptate, este excesiv de lung, aș mai reteza din el, mă gândesc pe viitor să aduc modificari.
0