singurătatea e ca mersul pe bicicletă

în dimineața asta tremuri
cu extremitățile învinețite de singurătate
de parcă ai fi luat bătaie ca la manual
mama îți strânge tâmplele
verși
și juri că nu ai să mai iubești niciodată

venele se încalecă
pierd drumul spre inimă
mama te trage pe mâini cu oțet
îți zice Tatăl Nostru
verși
singurătatea e un melc care lasă dâră înăuntru

amesteci coniac cu bere pentru prima dată
îmbrățișezi singurătatea că pe o pernă moale
te trezești lat lângă pat
mama îți dă un algocalmin
să te lase capul

tot de singurătate
te duci la fotbal cu prietenii
cu tenișii rupți fără tricou de schimb
confunzi frigul cu fosta iubită
răcești
mama îți face un ceai cu fervex lămâie și ghimbir
temperatura tot crește
te învelește într-un cearșaf ud
verși
trecutul se zbate ca un pește pe uscat

mama te prinde în sfârșit freș treaz
călare pe făraș
și spune

singurătatea se așază ca o ultimă zăpadă sub care cresc frumos oameni