fiecare om e un semn de carte
în est mirosul de iarnă și rugină e un clopot pentru țipetele pe care și așa nu le aude nimeni gloanțele locuiesc în piepturi inimile pleacă în locuri mai bune alb negru și roșu mult roșu curge
GMGabriel Nicolae Mihăilădespre viteză și încălțăminte ruptă
copiii au crescut am înălțat tocurile ușilor ca să poată veni sau pleca oricând doresc cărările s-au transformat în drumuri circulate intens afișele care anunțau circul în oraș s-au dezlipit de
GMGabriel Nicolae Mihăilădouăzeci30
stăm la rând la spitalul de arși stăm la rând pentru lapte sintetic prietenii noștri mai puțin norocoși care nu au descoperit încă poezia râd de la cele mai șubrede lucruri plâng de la cele mai
GMGabriel Nicolae Mihăilăun suflet plus un suflet egal niciun suflet
era o vreme când poezia era atât de înaltă încât adăpostea oamenii de toate capriciile vremii femeile stăteau noaptea târziu și împleteau frumos cuvinte aprindeau felinare pe cărări pietruite cu
GMGabriel Nicolae Mihăilădespre autostrăzile cititului
și-am citit și-am citit cuvintele au răsărit asemeni soarelui au încălzit chipuri inimile au stat cu fruntea lipită de piept ca de geam au știut că sunt acasă și-am citit și-am citit iar fetei i-au
GMGabriel Nicolae Mihăilă44 grade la umbră
mama singură cu o zi înainte de salariu ține pruncul în brațe într-un troleu burdușit iar toate scaunele sunt ocupate omul și telefonul omul și telefonul ignoranța e o doamnă cu nasul pe
GMGabriel Nicolae Mihăilămama este
mi-am iubit părinții mama avea părul lung negru ca noaptea cu lună plină când lupoaica își păzește puii în umerii ei erau multe lumi despre care n-am știut și-i purta drepți mândri mi-am iubit
GMGabriel Nicolae Mihăilăapel cu taxă inversă
o muscă de categorie mică își face veacul pe umăr pe ureche pe față cele douăzeci de minute în plus de somn dimineața se evaporă când începi să fierbi apuci paleta de insecte faci două mișcări
GMGabriel Nicolae Mihăilă1.0
trecutul e o alee unde pășești cu tălpile goale și trupul mereu tânăr sunt femei ca o lumină trec prin totul tău și leagă atomii care care nu-și mai găsesc locul lasă un foc blând la care te
GMGabriel Nicolae MihăilăSvetlana
era de-o tristețe cum rar simți vorbea ore în șir despre cum capetele podurilor sărută frunțile mașinilor despre cum viața fuge pe furiș din corp țigară cu țigară spunea că la marginea singurătății
GMGabriel Nicolae Mihăilăprecambrian
e o duminică întunecată ploaia cade se lipește de pământ cum poezia se lipește de piele și caută calea spre inimă fecundarea inimii cu poezie e lecție de clasa a II-a probă la bac și
GMGabriel Nicolae Mihăilă***
palma lui Dumnezeu e atât de mare încât nici nu știi că ești acolo un deșert ca un drum și-am zidit ușile am zidit ferestrele am zidit și hornul pe unde vântul trăgea de păr câte-o rază a
GMGabriel Nicolae Mihăilăai iubit-O
ai descălțat-o și ai spălat-o pe picioare ai hrănit-o i-ai întins mâna i-ai dat haine noi atunci când cele vechi i-au rămas mici s-au rupt sau când pur și simplu nu i-au mai plăcut te-ai dat
GMGabriel Nicolae MihăilăPost-Macabriel
am fost învățat că ai nevoie doar de o singură pereche de încălțăminte pentru a ajunge unde îți dorești de o inimă ca un rezervor plin de combustibil de super glue să-ți lipești tălpile care se
GMGabriel Nicolae Mihăilăproblema ușii lăsată deschisă 3 inchi
păstrează ușa deschisă 3 inchi razele soarelui se adună la ușă ca prietenii care vin neinvitați să te sărbătorească cu forța la 40 de ani care bat încontinuu până le deschizi și țipă în gura mare că
GMGabriel Nicolae Mihăilăatunci când casa goală e o femeie care renunță lasciv la haine
casa este goală geamurile zoioase sunt ca un obraz gros care nu mai simte nimic praful rămas prin locurile greu accesibile e o urmă a celor care au fost peretele dinspre răsărit e crăpat de
GMGabriel Nicolae MihăilăNentu’ scriitor
avea mâinile dibace le agăța de nori și trăgea cerul mai aproape spunea că universul e înalt slab și pistruiat ca un om pe care nu-l ia nimeni în serios era de meserie nu îi era frică de
GMGabriel Nicolae Mihăilăatunci când îți smulge coasta și nu simți nimic
așa e femeia la care nu reușești să ajungi a împins corabia nelocuită în larg a ridicat ancora prinsă în inimă acolo unde înmugurește iubirea a spălat podelele a cusut cadavrele cu grija fiicei
GMGabriel Nicolae Mihăilăbullseye
vine un moment când se dezlipește de tine exact așa cum a venit fără să ceară voie ferestrele din piept sunt furate de alți demoni ușile împietresc iar după o vreme albul pereților începe să
GMGabriel Nicolae Mihăilăla pescuit
după ploaie soarele își leagănă picioarele pe pământ dai bolovanul la o parte și vezi ce mișună prin locurile în care te aștepți mai puțin dragostea e o râmă pe care o rupi în două o bagi în
GMGabriel Nicolae Mihăilăcu taraba plină de cărți
poezia se așază ca un papagal pe umărul poetului și-i șoptește EU TE-AM FĂCUT EU TE OMOR poeții adorm cu robinetul deschis cu aragazul și lumina aprinse nu le pasă fiecare pădure are uscăturile
GMGabriel Nicolae MihăilăMacabriel III
despre poezie s-au zis multe fiecare poet va fi cândva o scară pentru un altul atunci când se rupe malul rămâi doar cu ce ai înăuntru și cu hainele de pe tine de aia poeții îndeasă inima pe
GMGabriel Nicolae Mihăilăcele mai înalte ziduri sunt din carne
ochi pentru ochi și dinte pentru dinte acest zid păstrează mirosul plutonului de execuție păstrează gaura glonțului prin care privim uneori și vedem că de fapt căpcăunul avea și el trei fiice după
GMGabriel Nicolae Mihăilăe liniște în cer
cel mai lung picior din lume este un picior de femeie în loc de lemne în cuptor două trei picioare lungi de femeie pot încălzi mai mulți indivizi deodată și pot schimba anotimpuri ca pe
GMGabriel Nicolae Mihăilă