Poezie
atunci când îți smulge coasta și nu simți nimic
1 min lectură·
Mediu
așa e femeia
la care nu reușești să ajungi
a împins corabia nelocuită în larg
a ridicat ancora prinsă în inimă acolo unde înmugurește iubirea
a spălat podelele
a cusut cadavrele cu grija fiicei mamei prietenei iubitei
le-a aruncat într-o groapă comună
apoi a lăsat
capul pe spate
până în punctul în care
apa intră în urechi
ca o liniște
femeia care privește spre tine
e răbdarea lui Dumnezeu care a îmbrăcat o bucată de cărniță
și s-a furișat pe pământ să înțeleagă oamenii mai bine
e mirosul de praf de pușcă ars
și câmpul de bătălie
când totul s-a terminat
cu cât mai multe războaie a purtat
cu atât femeia e mai frumoasă
albul rochiilor devine nealterat
de obuze
sârmă ghimpată
de roșu
tranșeele ca niște cicatrici
povești nespuse
soldați mărșăluiesc
prin fața zidurilor
pe care le-a ridicat
și depun armele ca pe flori
târziul din pahare
cântecul
rușinea
macadamul dinăuntru
scormonit
141.211
1
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “atunci când îți smulge coasta și nu simți nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14178377/atunci-cand-iti-smulge-coasta-si-nu-simti-nimicComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
la care nu reușești să ajungi
a împins corabia nelocuită în larg
a ridicat ancora prinsă în inimă acolo unde înmugurește iubirea
a spălat podelele
a cusut cadavrele cu grija fiicei mamei prietenei iubitei
le-a aruncat într-o groapă comună
apoi a lăsat
capul pe spate
până în punctul în care
apa intră în urechi
ca o liniște“
Deosebit poem dedicat femeii iubite. Emoții trezite parcă din cele mai îndepărtate lumi, dar care lovesc tulburător aceeași inimă. Fericită este cea căreia i s-au dedicat aceste versuri, muzei care dăruiește poetului această stare de liniște și împlinire.