Poezie
un suflet plus un suflet egal niciun suflet
1 min lectură·
Mediu
era o vreme când poezia era atât de înaltă încât adăpostea oamenii de toate capriciile vremii
femeile stăteau noaptea târziu și împleteau frumos cuvinte
aprindeau felinare pe cărări pietruite cu inimi care au fost
la hotel internațional camera 308 învățam că distanța dintre oameni nu e niciodată suficient de mare
si că patul rece e un animal cu mai mulți stăpâni
îmi repetam în gând ca o definiție a tinereții
nu mi-e frică de nimic
recele te educă
recele te poartă cu el ca un spărgător de gheață între coastele întunericului
inima nu pleacă niciodată din corp
ci se scufundă cu el
despre oamenii care te învață cum să nu mai iubești
se poate scrie doar după ce stiloul a rămas
fără cerneală
04581
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “un suflet plus un suflet egal niciun suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14196570/un-suflet-plus-un-suflet-egal-niciun-sufletComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
THTHTiberiu Hangan✓Un text care respiră o nostalgie tăcută, în care poezia devine adăpost, o formă de protecție împotriva unui prezent tot mai rece. E interesant cum ai împletit imaginile domestice cu scene urbane impersonale, creând o tensiune între intimitate și distanță. „Recele” funcționează ca inițiere brutală, transformând fragilitatea în armură. La final, stiloul fără cerneală rămâne mărturia iubirii epuizate.
0
EKDistincție acordată
Poemul tău e tare bun, rezonez , el transmite o tristețe calmă și un fel de luciditate dureroasă, poem despre oameni care se îndepărtează, despre nopți reci și camere de hotel care par să aibă propria lor viață. Imaginile sunt simple, dar puternice: femeile care împletesc cuvinte, patul rece ca un animal străin, inima care nu pleacă, doar se afundă. Textul are un ton sincer, aproape povestit, ca o confesiune spusă cu voce joasă. Ideea centrală e că unele relații ne învață nu doar ce înseamnă apropierea, ci și cât de ușor putem pierde direcția în fața ei. Finalul, cu stiloul rămas fără cerneală, arată o oboseală profundă, dar și că din astfel de experiențe se naște, paradoxal, scrisul. Talent! Felicitari!
0
OAîn și prin poezie! Text sensibil, ca multe dintre cele ale tale, Gabriel. Și totuși, un fior rece pe șira spinării te trezește la realitatea nedorită. Ultima strofă te îngheață, pur și simplu!
Foarte bun discurs!
Felicitări!
Foarte bun discurs!
Felicitări!
0
GMpentru popasul empatic! Găsesc o deosebită bucurie să văd acest colectiv minunat crescând atât de frumos. Gânduri bune și sărbători fericite!
0