Poezie
apel cu taxă inversă
2 min lectură·
Mediu
o muscă de categorie mică își face veacul pe umăr
pe ureche
pe față
cele douăzeci de minute în plus de somn dimineața se evaporă când începi să fierbi
apuci paleta de insecte faci două mișcări bruște
degetul mic înghețat de la picior lovește patul
ca un boxer care dă totul din prima rundă
câinele de alături a rupt iar gardul
și a moțat aleea
pantoful prinde puțin noroc pe care-l împarți
pas cu pas în drumul tău
te urci în mașină
cuprinzi volanul
ești la trei melodii distanță de birou
alegi Cedry2k Garou și Nargiz Zakirova
instabilitatea mentală se potolește
ca și cum ai mângâia pisica
și i-ai spune că e singura care înțelege ce zici
iar ea ar pleca mai departe
prin vecini
realizezi că e una din zilele când
îi mulțumești în gând femeii care te-a învățat să nu mai iubești
te gândești că tatuajul pe care nu ți l-ai făcut n-ar fi făcut rău nimănui
te întrebi care e locul în care se duc inimile oamenilor când nu mai iubesc
și câte țări mai apuci să vizitezi până mori
dacă analizele sunt bune după atâția ani de pauză
dacă au reparat semaforul de la colț
care făcea ordine pe stradă
îți pui multe întrebări
ca un domino emoțional una mai mică împinge una mai mare
anxietatea se lasă ca un plumb în mâini
care sunt încă pe volan
și te întristezi că ești singur
nu ai de unde să ceri o monedă
să poți suna ca pe vremuri
pentru o ultimă dată
acasă
04887
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “apel cu taxă inversă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14191700/apel-cu-taxa-inversaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓modern, cu imagini autentice, un fel de retro-filaxie napadita de autenticitate și usoara autoironie. un text de recomandat, in opinia mea.
0
GMTe salut și îți mulțumesc pentru gândurile bune! Să ne auzim cu bine.
0
EKDistincție acordată
Un text care mizează pe forța observației mărunte, dar nu o lasă suspendată în derizoriu, ci o ridică spre metafizica fiecărei dimineți trăite pe muchie. Ai talentul rar de a transforma agitația cotidianului într-un ritual liric – cu o musculiță, un deget lovit și-un câine care „moțăie aleea”, ne așezi în ringul unei vieți fragile, dar conștiente de sine. Finalul e de o melancolie purtată cu demnitate – „apelul” spre acel „acasă” devenit imposibil e o rană discretă care persistă și după ce versurile tac. O poezie care ar merita nu doar citită, ci și recitită. Și reținută.
0
GMMulțumesc foarte mult pentru viziunea împărtășită. Bucuria este și mai mare atunci când apropierea de text este atât de mare. Gânduri bune!
0