despre autostrăzile cititului

și-am citit
și-am citit
cuvintele au răsărit asemeni soarelui
au încălzit chipuri
inimile au stat cu fruntea lipită de piept ca de geam
au știut că sunt acasă

și-am citit
și-am citit
iar fetei i-au crescut pârâiașe de poezie în păr
pe care le periem ușor
până adoarme

am fost obosit
și-am citit
am fost bolnav
și-am citit
am fost singur
și-am citit
cuvintele au fost perfuzie apă și mâncare
și-am mers târâș ca un soldat
cuvintele m-au tras înainte
și-am mers în genunchi ca un copac retezat prea devreme
cuvintele m-au tras după ele
și m-am ridicat
ele m-au făcut înalt
și-am fost înalt
iar norii au stat pe umerii mei
ca niște copii care priveau spre livada raiului

și-am citit
și-am citit
iar supărarea a început să aibă sprâncene stufoase
care aduc a înțelepciune
și-am înțeles că părul lung al lumii
îl putem pieptăna împreună

și-am chemat părinții
am săpat împreună
dar au obosit
mama a privit cum bunica pleca cu bunicul
și acum merg împreună
și-am chemat copiii
am săpat împreună
am obosit
și vor rămâne doar ei să sape
așa cum vor face copiii copiilor

și-am citit
și-am săpat
și m-am început

ne-am strâns în carte
copertele s-au făcut ziduri
iar pietrele aruncate n-au mai ajuns niciodată la noi