Alfabecedar
I. toboganul din grădină gol ține brațele deschise de parcă ar avea memorie musculară leagănul din grădină gol se mișcă de parcă vântul ar fi un copil cocoțat ce face volță când cei mari
GMGabriel Nicolae Mihăilămoment
ș-am agățat telefonul în cui pentru o oră cineva în casă se uită la insula iubirii sonorul deși mic mă irită lucrurile sunt simple spune-i submarinului că și-a rătăcit torpila apoi citesc Mici
GMGabriel Nicolae Mihăilăîn timp ce oamenii injectează plictisiți botox în buza raiului noi privim albastrul cerului și spunem mulțumesc
durerea dragostea e să îți iei mama în brațe să-i spui cine ești să-i pui scutec să o schimbi să o sprijini să-i spui că o iubești să o ridici să o așezi în pat să-i explici din nou cum se
GMGabriel Nicolae Mihăilă+6 luni
Artemis se urcă pe mine ca-ntr-un vișin sălbatic rupe fructele încă necoapte o mângâi pe creștet și-i spun răbdare răbdare răbdare râde rupe încă un fruct copilăria este uneori ca și cum ai veni
GMGabriel Nicolae MihăilăGavri’EL
mama în pijama cobora scările în tălpile goale pasi mici mărunți așa cum am învățat de la gimnaziu că e sănătos să faci era frig zăpada își forța norocul iar pământul încă mai păstra puțină
GMGabriel Nicolae Mihăilădespre drumuri
sunt momente în care te ridici și pleci sau pleci și te ridici fără să privești în urmă ca atunci când ești fericit iar poezia pleacă dinăuntru să-i ridice pe alții sângele își reia
GMGabriel Nicolae Mihăilăatunci
știți când e vorba de poezie sunt mic ca atunci când eram la bunici la țară în Lăstun ei împingeau iar eu ajungeam la volan dar nu și la pedale și ce fericit eram
GMGabriel Nicolae Mihăilăîncă o sută
bărbatul se așază la masă cu pumnul greu împlinit de pustietate lovește cum ar azvârli nadă în lacul gol o sută de rachiu ca de obicei pastila trece de gât ajunge în stomac acolo se respinge precum
GMGabriel Nicolae Mihăilăprimăvara arde mocnit pe dinăuntru
cel mai mult îmi plac cei care mai toarnă un pahar de vin de parcă ar vrea să mai stai să mai vorbești sincer- poezie este atunci când ascunzi bucată cu bucată dintr-un om fără să știe
GMGabriel Nicolae Mihăilă110 metri garduri sârmă ghimpată cu pruncii în brațe
un zmeu se înalță ca un copil care-și ia la revedere de la părinți o morișcă se învârte e un mod al vântului de a face liniște în stomac acolo de unde pleacă faptele e un cufăr gol un joben care
GMGabriel Nicolae MihăilăArtemis a crescut
Artemis a crescut împinge mașina spre locul de joacă mută pe tata lângă mama cu un gest trage obloanele dimineața pune pauza de masă de pe joystickul invizibil de copil blochează televizorul pe
GMGabriel Nicolae Mihăilăbirthmark
Dumnezeu adoarme pe marginea patului o mână cade alături atinge pământul Artemis deschide ochii și-L ciupește în semn de mulțumire
GMGabriel Nicolae Mihăilăuneori poezia e ca nisipul pe fundul mării
În timp ce vei citi aceste rânduri, Voyager 1 va adăuga o mie de kilometri celui mai lung drum fără întoarcere. Ni se va spune, iar, că întunericul este absența luminii și că fiecare om o emite, la
GMGabriel Nicolae Mihăilăo ancoră se agață de călcâiul lui Dumnezeu
probează sfoara în jurul gâtului ca o cravată care îl face să arate mai bine noaptea când toți lipsesc își stoarce creierii pe malul râului Styx umflă apele și ridică din sprânceană celor de
GMGabriel Nicolae Mihăilăașa-i și cu poezia
când tancurile au intrat pe străzi liniștea care era slobodă pe la colțuri fusese înlocuită de oțel rece și sunete metalice o limbă pe care o știam doar de la televizor suna greu în
GMGabriel Nicolae Mihăilăstrada brândușei numărul 1
ursoaica puii flămânzi o unghie în carnea lui Dumnezeu care a slăbit hățurile afară e un asfalt proaspăt ca-n momentul în care tata a făcut pe mortul cât să nu-l vedem și dus a fost așa era strada
GMGabriel Nicolae MihăilăArtemis Ma-ma și Kaki
Artemis a crescut cu degetul mic atinge cerul timpul e un animal frumos cu blana moale curcubeul i se așază în jurul taliei ca brațele tatălui plecat pentru prea mult timp picioarele se fac
GMGabriel Nicolae Mihăilăde 1 iunie
azi vorbim despre copilărie prietenie codițe împletite și de 1 iunie 2023 ca de o zi dintr-un film SF din anii '80 Bogdan Geană ar dirija circulația cuvintelor și ne-am simți în siguranță Ottilia
GMGabriel Nicolae MihăilăPauză cu tată
eram copil mă roteam în jurul mesei ca un supererou care-și căuta locul pe acest pământ & în această dimensiune cu cât priveam mai mult înapoi parcă totul se micșora se aduna într-un punct care sfida
GMGabriel Nicolae Mihăilădespre cum să spui Mulțumesc
azi casa e un cerc Dumnezeu se ascunde după rugăciune la masă am ieșit toți la numărătoare Artemis o apucă pe străbunica de un deget spune hotărât ma-ma-ma traduc haide să îți arăt ce jucării noi am
GMGabriel Nicolae MihăilăMacabriel
a fost o vreme când m-am așezat cuminte în pieptul lui Dumnezeu iar El s-a îmbolnăvit de mine de acolo de jos din poezie din pământ din mormânt văd oamenii cum vin și pleacă de acolo de sus din
GMGabriel Nicolae MihăilăScornicești & Scorsese
de la mine la tine sunt doar câini care au covrigi în coadă pisici cu nouă vieți arici cu blana moale și nurci cu picioarele strânse elegant la gât între noi niște copii spun despre cancer
GMGabriel Nicolae Mihăilăpoveste de Crăciun
e una din nopțile când Dumnezeu privește pe gaura cheii copiii care încă nu dorm când nesomnul face tumbe și ascunde telefoane vine mama parcă are ochii împăienjeniți dimineață o întrebasem ce e
GMGabriel Nicolae Mihăilăpia mater
se aude un oftat de om singur ca o inimă din lemn la foc de seară fierea plină de întuneric respinge tot ce e străin uneori șinele se îmbrățișează de dragul celor care spun la
GMGabriel Nicolae Mihăilă