Jurnal
Pauză cu tată
2 min lectură·
Mediu
eram copil
mă roteam în jurul mesei ca un supererou care-și căuta locul pe acest pământ & în această dimensiune
cu cât priveam mai mult înapoi parcă totul se micșora se aduna într-un punct care sfida distantele și respingea orice străin
//pauză de văzut film cu supereroi cu tata//
atunci am înțeles că eram un hoț mic de buzunare
lipseam vieții șansa firescului iar soarele îmi îmbrâncea obrajii prin geam
//pauză de pescuit cu tata//
avea pantofii negri
și cravată cu nod dublu
sacou pepit și un ton gros care despica liniștea în două
//pauză despre a învăța cum e să fii bărbat cu tata//
la cuvântul lui ne adunam ca la focul de tabără
care alunga răul întunericul
și drumurile spre nicăieri
//pauză de foc de tabără cu tata//
azi cuvântul încă arde pe dinăuntru că o bătaie de inimă
pe care nu o pot stinge
//pauză de plâns cu tata//
dimineața zdrobesc ceasul cu alarmă de perete și-mi repet
tata a fost doar o lipsă pe care am ghilotinat-o am smuls-o din oameni am retezat-o când încercă să crească discret ca un stejar
l-am cerșit de la fiecare câte puțin și nu am primit nimic
l-am construit în gând de mii de ori ca pe un leac
care nu mi-a ieșit niciodată
mă roteam în jurul mesei ca un supererou care-și căuta locul pe acest pământ & în această dimensiune
cu cât priveam mai mult înapoi parcă totul se micșora se aduna într-un punct care sfida distantele și respingea orice străin
//pauză de văzut film cu supereroi cu tata//
atunci am înțeles că eram un hoț mic de buzunare
lipseam vieții șansa firescului iar soarele îmi îmbrâncea obrajii prin geam
//pauză de pescuit cu tata//
avea pantofii negri
și cravată cu nod dublu
sacou pepit și un ton gros care despica liniștea în două
//pauză despre a învăța cum e să fii bărbat cu tata//
la cuvântul lui ne adunam ca la focul de tabără
care alunga răul întunericul
și drumurile spre nicăieri
//pauză de foc de tabără cu tata//
azi cuvântul încă arde pe dinăuntru că o bătaie de inimă
pe care nu o pot stinge
//pauză de plâns cu tata//
dimineața zdrobesc ceasul cu alarmă de perete și-mi repet
tata a fost doar o lipsă pe care am ghilotinat-o am smuls-o din oameni am retezat-o când încercă să crească discret ca un stejar
l-am cerșit de la fiecare câte puțin și nu am primit nimic
l-am construit în gând de mii de ori ca pe un leac
care nu mi-a ieșit niciodată
031.672
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “Pauză cu tată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/jurnal/14170242/pauza-cu-tataComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
când ești copil, în pauză cu tata,chiar lipsa lui poate rodi stejarul ce ești, dincolo de proiecțiile de la și din alți oameni! Felul cum receptăm și alchimizăm ceea ce vine din afară ne definește, Gabriel!
O poezie a transfigurărilor relațiilor, dureroasă dar minunată, într-un control al emoțiilor desăvârșit!
Mulțumesc!
O poezie a transfigurărilor relațiilor, dureroasă dar minunată, într-un control al emoțiilor desăvârșit!
Mulțumesc!
0
pentru popas și vă mai aștept cu drag! Întotdeauna o bucurie!
0

Evident, apreciez și restul poeziei, pauzele cu tata prezentate dinăuntru în afară, ca să pot înțelege, eu cititor oarecare, ca să pot vedea , eu , cititor oarecare, cu delicatețe intrând (dinafară) înlăuntrul lumii tale.