primăvara arde mocnit pe dinăuntru

E tipul de text pe care eu îl numesc "text cerebral", adică text de idei.
Ideea de aici: "poezie/
este atunci când ascunzi bucată cu bucată dintr-un om/
fără să știe nimeni" mă duce cu gândul la faptul că poezia nu trebuie să simuleze durerea, ci să o disimuleze.
Acest simplu fapt a dus poezia în derizoriu - faptul îndurerării. Durerile închipuite, simulate, cum spuneam. Plus ambiguitatea excesivă. De asta nu prea ne ia nimeni în serios pe noi, poeţii. Las' că ne luăm noi în serios, noi între noi.
E un text bun. Crud, raţional, de idei.

Şi, recitind textul, am mai desprins o idee. Poate chiar Ieea: a vorbi despre oameni la un pahar de vin înseamnă a-i nega.
Oamenii cei mai valoroşi sunt oamenii despre care vorbim rar spre deloc. Cum spuneai, bucăţile pe care la ascundem.
Cam asta.

Mulțumesc frumos pentru popasul făcut la acest text. Tare mă bucură apropierea ta de el. Gânduri bune!
O singură notă, mică. La un pahar de vin să vorbești cu ei, nu despre ei. Ai mare dreptate cu ceea ce zici, foarte frumos zis.