Alfabecedar

I. toboganul din grădină gol ține brațele deschise de parcă ar avea memorie musculară leagănul din grădină gol se mișcă de parcă vântul ar fi un copil cocoțat ce face volță când cei mari sunt la muncă ușa uitată descuiată ca o grijă încă de neînțeles II. să știi că poemul e o fiară flămândă care în cele din urmă își înghite stăpânul un animal blând stă culcușit în vizuină între părinți respiră ușor liniștea care nu poate fi străpunsă de nimic III. sunt momente când barca cu care ieși în larg începe să ia apă și nu poți da jos pe nimeni pentru că tu ești cea mai mare greutate IV. sunt momente în care inima e un cărbune încins iar oamenii cu mâinile înghețate vor încerca să o țină în palme nu de drag ci de nevoie atunci să știi că drumul înainte e singura alegere sigur de urmat iar mâna mea va fi mâna ta și te va face mai puternică decât un motor dependent de combustibil V. uneori noaptea va fi ca o inimă care a stat și nu a mai plecat la drum iar ziua un trup nelocuit care se trezește târziu și așteaptă doar cofeină sau tutun atunci să dezbraci deprimeul de leopard să stai dreaptă iar cu ochii tăi negri să-l primești pe Dumnezeu la masă ca pe prietenul care sună constant să vadă ce mai faci VI. alteori ai putea să simți că sângele a plecat din poem de parcă i-ar fi venit vremea să se ducă să curgă în altă parte pentru că versul e un transplant de realitate care se mută din om în om în om VII. pe asfaltul încins un copil rupe picioarele cărăbușilor care fac întrecere altul îi mută la siguranță mama strigă mâncarea e gata fiecare are o umbră căreia îi spune acasă