Artemis a crescut

Artemis a crescut împinge mașina spre locul de joacă mută pe tata lângă mama cu un gest trage obloanele dimineața pune pauza de masă de pe joystickul invizibil de copil blochează televizorul pe canalul cu desene animate face liniște în lume noaptea când adoarme Artemis a crescut licuricii sting lumina suntem din ce în ce mai puțin noi din ce în ce mai mult ea desenăm inimi pe pereții albi ai casei invităm oamenii singuri la cules Artemis a crescut în mâini mașina de pompieri încă oprește să dea pisica jos pentru bătrânica de alături medicul este cavalerul în armură strălucitoare de pe câmpul de luptă în care nimeni nu câștigă iar luna este un soare blând care visează anii se așază pe dinăuntru ca blocurile într-un joc tetris care accelerează