Poezie
Abraam, regele, a spus:
1 min lectură·
Mediu
Bărbatul care iubește să fie un bărbat de piatră,
și femeia lui, mâna fericită care aruncă piatra în râu!
Să nu ne facem vise, dacă nu mută munții din loc și
râurile clipocind în soarele mov
nu se ascund înaintea setei amanților.
Îngrozitoare sete - o știm amândoi- ,
iar gâtul tău și al meu,
atât de frumos și
timid, se cabrează sub limbă.
Pentru că nu oricine spune te iubesc te iubesc
se va tolăni peste iubit, întinzând
mâna după o carte. Nu cel care
țipă și se vaietă când este șters de la inimă, puțin câte
puțin. Nu cel care
trâmbițează Adevărul, nu cel care
se roagă pământului să-l primească de viu, ca un apucat!
Pentru că am cerut
ani la rând
mi s-a dat (Ea e o palmă dată
lui Solomon și haremului său)
și acum stau - fără tremur - cu sabia la gâtul fiului meu
și el murmură necontenit prin văi și prăpăstii:
ești sufletul meu,
pentru ce m-ai părăsit?
045.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Abraam, regele, a spus:.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14014759/abraam-regele-a-spusComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCintuitia sensului din interogatia finala mi-a placut.multumesc.
cred totusi ca nu trebuie insistat pe "binefacerile" adevarului, ci mai mult pe principiul fortei care transforma realul. seamana cu nietzsche, unde adevarul nu se cauta, ci se creeaza. si, logic, se impune.
cred totusi ca nu trebuie insistat pe "binefacerile" adevarului, ci mai mult pe principiul fortei care transforma realul. seamana cu nietzsche, unde adevarul nu se cauta, ci se creeaza. si, logic, se impune.
0
GMRepere mistice aduse în modern, un episod prezent în viață și într-o moarte diferită de cea fizică. Un poem bun, mi-a placut foarte mult, si finalul ce lasă "atot-întrebările"...
0
DCmersi, gabriel. stiu ca e greu sa spui ceva sub un astfel de text inteligent, si ma refer aici la cei care nu au lasat niciun semn, desi s-au mirat foarte si mult le-au placut. eu insumi il recitesc si ma minunez...asa ca uit sa mai zic ceva..
asta e.
asta e.
0
Aruncarea pietrei în râu mă duce cu gândul că femeia este cea care trebuie să modeleze piatra, de fapt inima bărbatului, ca prin botezul apelor să ajungă la puterea adevărului încât să poată muta și munții din loc doar cu un cuvânt. Dacă aș spune că e un poem filozofic, e posibil să nu-l pot descifra, așa că, mă modelez după fiecare vers să-i înțeleg sensurile, dar mai ales adevărurile, fiindcă aici adevărul cu adevărat nu se trâmbițează, ci trebuie aflat. Nu ar fi prima dată când cineva ajunge să se întrebe:
ești sufletul meu,
pentru ce m-ai părăsit?