Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mama ne aștepta cu sufletul la gură iar

1 min lectură·
Mediu
pe atunci nu înțelegeam de ce
spre heleșteu era cale
de-o viață
nici că se putea mai mândru tata
avea patru-cinci undițe și o traistă
numai bună de vreo câteva kile de
roșioară
eu culegeam imagini
le presăram să știu drumeagul
înapoi rătăcitor
devenea arhaic printr-o pădure
de salcâmi unduiam tot felul de
gânduri
fluiera și tata așa
ademenitor
disecam râme într-o cutie
neagră
în timp clipocea o neliniște
curând tata se lăsa păgubaș
eu îi arătam poteca din
fragmente de copilărie îi
izbutea o tristețe molcomă
umărul meu nu-i ajungea
la umăr eram
prea mică
să fi înțeles că
fericirea e un fir de meșină
terminat în cârlige
(24 sept.2012)
023.414
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “mama ne aștepta cu sufletul la gură iar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14014824/mama-ne-astepta-cu-sufletul-la-gura-iar

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Gustul lăsat de text este unul de dor ( din puzzle pare să lipsească o piesă, îmi pare rau dacă am intuit adevărul corect ) și îmi place foarte mult finalul puternic. Te felicit pentru poem, îmi place mult. O zi frumoasă !
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
și eu mult, Gabriel, pentru apropierea de text.

toate cele bune!

Ottilia Ardeleanu
0