Poezie
mama ne aștepta cu sufletul la gură iar
1 min lectură·
Mediu
pe atunci nu înțelegeam de ce
spre heleșteu era cale
de-o viață
nici că se putea mai mândru tata
avea patru-cinci undițe și o traistă
numai bună de vreo câteva kile de
roșioară
eu culegeam imagini
le presăram să știu drumeagul
înapoi rătăcitor
devenea arhaic printr-o pădure
de salcâmi unduiam tot felul de
gânduri
fluiera și tata așa
ademenitor
disecam râme într-o cutie
neagră
în timp clipocea o neliniște
curând tata se lăsa păgubaș
eu îi arătam poteca din
fragmente de copilărie îi
izbutea o tristețe molcomă
umărul meu nu-i ajungea
la umăr eram
prea mică
să fi înțeles că
fericirea e un fir de meșină
terminat în cârlige
(24 sept.2012)
023.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “mama ne aștepta cu sufletul la gură iar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14014824/mama-ne-astepta-cu-sufletul-la-gura-iarComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Gustul lăsat de text este unul de dor ( din puzzle pare să lipsească o piesă, îmi pare rau dacă am intuit adevărul corect ) și îmi place foarte mult finalul puternic. Te felicit pentru poem, îmi place mult. O zi frumoasă !
0
și eu mult, Gabriel, pentru apropierea de text.
toate cele bune!
Ottilia Ardeleanu
toate cele bune!
Ottilia Ardeleanu
0
