Gabriel Nicolae Mihăilă

palma lui Dumnezeu e atât de mare încât nici nu știi că ești acolo un deșert ca un drum și-am zidit ușile am zidit ferestrele am zidit și hornul pe unde vântul trăgea de păr câte-o rază a

te iubescul meu a facut dragoste cu te iubescul tău l-a îmbrățișat apoi a făcut cearcăne a rătăcit între polii însingurării și a murit onorabil pe câmpul de luptă inima noastră

am debranșat planete din mișcarea galaxiilor am oprit căldura am oprit rotațiile gravitația și-a sfârșit existența cu ultima mea cădere antimaterie antilumină antiunivers nu vei mai găsi un boson

aseară am adormit pe partea cu oameni lipsă pe partea fără puls și capitole întregi de tristeți adnotate celei dintâi îi lăsasem trupul meu negru trupul meu negru ca un bec ars în abatorul lui

un milion în plus la salariu câteva ore suplimentare de îndrăgosteală muncite în weekend toată lumea care nu contează și nu vrei totuși să o pierzi pentru că falsitatea ei ți s-ar potrivi ca o

Se anunță ger Nu mai am nimic de îmbrăcat Așa și trebuie, cei care ar fi putut să mă vadă au plecat De fapt au fugit Iar cei pe care i-am prins din urmă i-am omorât cu mâna mea Le-am

e una din zilele când anxietatea te îmbrățișează ca un câine care știe cum e să iubești până la capăt care știe că acolo unde stăpânul lipsește pământul e plat iar linia orizontului taie în carne

dușumelele de la marginea cerului erau umede eu mă întindeam peste tot pământul iar ea a lunecat între zidurile mele, cel mai mare joc domino a început să își numere piesele căzute dar

sperii literele precum porumbeii din piața Vaticanului ele se întorc credincioase așteptând să le hrănești să le dai forma aripilor să le înveți zborul către țintele tale faci oamenii să

- Noi, dacă găsim pe stradă un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat miliția la telefon 22-22-22. - Bun! Foarte bine, e, ăsta-i răspunsu'! Felicitări! toate măruntaiele erau

e cu efect de flacără post Valentines astăzi o să vă povestesc cum prezența voastră face incizie în coșul pieptului iar eu las să iasă fum Claudia da, o să încep cu Claudia ea știe cum să sudeze

când m-am trezit azi nu mă simțeam eu, așezam plecările pe rafturi așa somnambul, subconștientul îmi făcea ordine prin corăbii și pirații dezertau desculți în port, se simțeau ca acasă rochiile

diminețile se adună în mine precum un grup de pensionari ce scandează împotriva guvernului sunt un fel de Siberie mobilă noaptea își lasă cele mai apăsătoare geruri în pieptul meu ca într-o

cât de important a fost necondiționatul dintr-un ultim te iubesc cât de importantă a fost zăpada din această iarnă, de ieri au luat căldura, s-a spart o țeavă și a început să curgă tot sângele din

de azi încolo vei fi pământ apă foc și vânt vei fi Ohm Amper Volt Kelvin Richter și Celsius atunci poemul se descalță de pantofii cu toc smulge cravata de cercetaș rupe pagina albă semn de grevă

vei obosi să plutești prin aburi de inteligență artificială când coperțile cărților de pe rafturi sunt precum buzele cărnoase ale unei femei bolnave de singurătate poartă rochie de

stau în așteptarea asta în dorul ăsta ca într-o mare sărată și am 10 înotători pe conștiință pentru că le-am furat darul de a înota doar ca să pot ajunge la tine mai rapid artera femurală a

oare câți au reușit să vadă dincolo de stereotipuri, dincolo de complimentele unor oameni care de fapt nu există, dincolo de chip, dincolo de privire, dincolo de ochi goliciunea, tristețea,

iubește-ți femeia așa cum merită, dacă nu o să o facă altul iubește-ți bărbatul așa cum merită, dacă nu o să o facă alta the bad guy: “toți oamenii trebuie să aibă un cod ești loial unui

în dimineața asta trupurile noastre sunt aproape de divorț așa că își negociază partajul eu rămân cu răsăritul acesta cu trupurile noastre grăbind să intre pe șinele a două vieți situate de o