în mine e alb, negru și tu la mijloc

am citit si ultimul tau poem, sunt cateva chesti bune si acolo, insa pentru ca sa vezi cum mi se pare ca un text e legat si puternic iti las un semn la acesta. de ce? findca chiar daca ai cateva exprimari mai copilaresti (limbile de ceas taiate, alcoolemia de tine, asta ca sa spun numai 2) totusi si acestea se incadreaza, e, daca vrei o umbra de tandrete si naivitate in intreg poemul, propice primelor iubiri. e candoare, mai precis si asta respira in fiecare strofa si asta e de apreciat fiindca ea da unitate. multe poeme pierd fiindca uneori suntem ba seriosi, ba autopersiflam, ba facem pe desteptii sau filosofii, ba toate la un loc dar fara o anume cursivitate fara o istorie a sentimentelor. de aceea textele in care sentimentul e compact, si iti vorbeste, se infiltreaza in tine prin cuvinte, sunt reusite, sau mai bine zis mai reusite decat altele. mai sunt apoi chestiile de tematica limbaj etc. aici insa nu sunt mari probleme si chiar si sfarsitul e fain. iti las un semn de incurajare, si probabil o sa mai trec.