Schimb

sunt cateva chestii in textul tau care ar trebui sa le eviti - de ex tautologiile gen roșii, însîngerate de carmin - este evident ca atat sangele și carminul sunt roșii, deci nu e nevoie sa te repeti de trei ori ca sa ne spui un lucru.

strofa a doua cu becul și fericirea filamentului la vederea cuiva e cam lipsită de emoție poetica. plus ca mi se pare de o naivitate copilareasca.

si n-ar fi numai asta. tema kafkiană ma facea sa cred la inceput cu firimiturile alea ca e vorba despre foame, am inteles chiar din prima strofa ca foamea aia e tot o farama de dragoste. ori sunt cateva elemente care nu ma prea ajuta. ideea de a fi gandac de bucatarie imi arata cumva indiferența, insa pe de altă parte oricat de nebuni sunt indragostitii si oricat de mult viseaza la impartasirea sentimentelor exista o anume limita prin care oglinda te obliga sa fii mai atent la cine privesti si speri. un gandac de bucatarie semnaleaza mai mult decat acel sentiment de oroare pe care il au de obicei femeile si la ideea neingrijirii, a mizeriei acumulate, a lipsei de curatenie, fie ea de oricare fel. intr-un fel asa e gandit si finalul, pe oripilare si moarte, ce ma incurca e funda albastra folosita anterior in parul ei, asta spunandu-mi ca se face rapit o substitutie de personalitate si ea devine gandacita in timp ce eul liric redevine uman. e o schimbare ok, insa odata cu ea se schimba si ideea de foame initiala, de dorinta. iata ca totul devine razbunare, devine cruzime. iata cum in loc sa scrii o poezie de amor, ai scris una despre cum sa-i facem sa sufere pe cei care nu ne vor, nu ne iubesc. este un mesaj crud, este un mesaj radical. probabil ca n-ai intentionat asta, insa logic, asta reiese din poem.

iti multumesc de trecere . chiar asta am intentionat: convertirea dragostei nehranite la timp. cat despre tautologia din prima strofa - este la locul ei, facuta doar ca sa amplifice un sentiment. in rest, trebuie sa mai fim si copii din cand in cand , macar in scris. te mai astept.

Ramân cu ideea de conflict peste iubire sau apropiere, ideea de război unde unul este întotdeauna învins, ideea unde cel invins poate fi și este câstigator !