Poezie
Licornul
profului meu
1 min lectură·
Mediu
vremurile cu proporțiile corpului uman
pe care le încercam stângace pe foaie
el - înțepenit pe scaun, catedra alături-
amanta credincioasă
la care își petrecuse culorile
noi râdeam
eu - mai reținut
de blugii lui decolorați
peticiți între picioare
cu aceeași îndemânare
de aceeași mână sigură
care ne desena licorni pe tablă
când era vremea lalelelor
toți desenam lalele
roboți ai florilor
aceeași corolă nereușită
desenam cu toții
iar el cânta lalele, lalele
sfera lui era necunoscută
locuită sau nu de eve
cearșafurile lui erau
sau nu erau
pătate de glezne fragile
sau de rujul vreunei vampe
din pânzele pe care
nu le văzusem niciodată
atâta doar, când ploua
pe coridor eram un copil singuratic
lângă scaunul de la cancelarie
și el mi-a zis : privește îngere cum plouă
atunci mi s-a părut că mâinile lui
nu mai erau două
că era singurul care putea să prindă
fiecare picătură
având grijă de fiecare în parte
barba lungă
de ocnaș tânăr înghesuit între zidurile școlii
încercând , dintr-o carieră de piatră
cu mâna murdară de cretă
să facă oameni
din mine a reușit doar licornul
pe care cândva , îl desena pe tablă
002.186
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gabriela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gabriela. “Licornul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-gabriela/poezie/14014557/licornulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.