Cumplitul monument

am fost lăsat să car sticle goale

într-un cărucior născut din geamătul dimineții

locul nu era departe

câteva sute de pași pe lemnul tablei de șah

și asta pentru clepsidra uriașă

care se înălța în centrul orașului

sticlă, vedeam doar sticlă

mama stătea sticloasă pe divanul din sticlă

și fuma viceroy roșu

mai târziu făcea să-i răsară maci din gură

pe urmă nu am mai văzut-o decât în pozele alb-negru

de pe vremea cand zeii îmi urziseră

o mustață de flăcău sub nas

în schimbul sticlelor primeam mărunțiș

o femeie care sfida canoanele fluturilor

incapabilă să zboare și schimonosită la chip

îmi lua sticlele și rămânea țeapănă un timp

ca să asculte zornăitul monedelor

din buzunarele mele

odată m-a mângâiat pe frunte și a râs

timp în care

cumplitul monument se înălța în centrul orașului

monstruoasa clepsidră fără nisip

fixată pe leșuri care-așteptau învierea

povestea asta mi-o spunea tata

de fiecare dată când trebuia să moară