Poezie

Vrednici

1 min lectură·28 septembrie 2012

Mediu

aceeași goană

după cafeaua de la automatul din colț

mă lovesc de oameni

le simt osatura pieptului

și începutul de aripi -

încolțirea

aripi lăsate să moară de sete

aici, unde okeanos și-a ridicat valurile

și a fugit

femeie care-și ridică poalele

ca să alerge mai repede

spre camerele amanților

e decembre, cu două fețe argintii -

monedă aruncată de mai marele cerșetorilor

acolo toți își încălzesc tălpile

cu aburul ieșit din patru ochiuri de canal

alergăm fiecare pe bulevard

tu nu ești frumoasă -

cal troian de unde ies

războinici însetați de pace

și nu de sânge

rădicând scutul și lancea

în semn de recunoaștere

Monroe a mea cu păr decolorat și cearcăne

căzută într-un somn copilăresc

acolo unde căsuța din copac se reconstruiește

bucată cu bucată

din lemnele băgate pe foc spre încălzirea cugetului

acolo unde înlăuntrul nostru

e făcut după legile ciclopilor

și crede-mă, copila mea

ne-am făcut vrednici de cerc -

catacombă unde pupila stă în genunchi

pe vederea lucrurilor

002.229

Alexandru Gabriela. “Vrednici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-gabriela/poezie/14014955/vrednici

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.