străpung arborele cu o privire
despicat în două nu-și mai ascunde
nici anii nici seva
ești fulgerătoare, femeie, îmi urlă
pe două voci smintit bocancii
mustățile lor sunt legate strâns
deși
inima germinează într-un cub fără ferestre
până la tine mai am fix două rătăciri
și-o stăpânire de sine azi săp gropile cu dinții
mâine pământul scos ți-l aștern la picioare
pășește acesta este
mi-am înșelat libidoul doream atât de mulți
copaci în jurul privirii mele încât
n-am auzit cum din iris îmi creștea iarba
trosnea verdele-n căprui și osul în carne
de poftele mele de pruni de
sunt o boală care poate fi contactată prin privire
uneori merg de-a dreapta cailor
alteori pe grumazul ieșirii din sine
(totul este în întregime al meu
în curând)
mă răspândesc printre maci
amărâtul meu călător ai palmele cenușă
mi-e teamă de inima ta închisă lateral
de speranțele tale futile
tu care ești înalt deplinule tu
cel care nu încapi în oglindă
în lumină în rame și-n
aici se află lumina înrobitoare a laptelui
în sânii acestor clipe fecunde în care
mă tăvălesc pe lespezile de până la tine
aș tăia cu ușurință toate buruienile
aș putea lupta cu pasul meu ce mă
am deschis în mine o trapă o capcană
pe unde se prelinge dinspre afară
doar respirarea zilei
mă delimitez astfel de lume prin zăbrele aurii
pot să-mi cern firea să-mi diluez sângele
să înghit
în ics ne-așezăm genunchii de frica de aripi și de dorul din lese,
la macerat stau oasele vii peste constrânsă
salteaua de maci
și multe apusuri s-au stins în ceafa cruciadelor,
ne-au mai
mi-au jupuit memoria de craniu ca o floare smulsă apare dispare și se-apleacă
peste mine ceva cu mult mai mare din mine și din afara mea
cu lupul de mână cu calul prins în păr și vântul sub talpă
lujerul acesta trebuie lăsat să crească vulgar
și puternic să-ți pună o piedică
să cazi dinspre tine înspre viață cu mai multă hotărâre
viața ta
de ea zic
aia pe care o strivește dirty diana
să nu mai gemi în noaptea astea cu timpul stors pe lângă pernă
să nu mai gâfâi sub fuga fricilor sub pumnul lui Dumnezeu
să nu te mai văd auzi să nu mai văd cum transpiri a lună
cu pielea-n
dau raport genunchilor mei că acum câteva minute chiar în urma lor era prea vară prea lumină prea frunte dogorită prea încinsă în mine plasmă prea albastră rochia și tivul ei prea scurt
dau raport
de după secundar mă privesc ochii unui bărbat cu vertebre plânse
clipesc acolo în ritmul respir-inspirului vremii
uneori se închid a osteneală sinceră a durere strânsă
în menghina unui imaginar
suntem doua universuri paralele ne întâlnim doar dacă ne lasă geometria
trigonometria bunul simț sau șansa
captivi ne răsucim noapte de noapte în cuptoarele lunii
ne rumenim obrajii pentru un
mi-a răspuns din tine o lumină
deseori ne rănim în semnale uneori de foc alteori de ceară
- dăm de veste sângelui prin ce vene iubirea coboară -
mult mai aproape a ajuns tăcerea - aproape de
scăpat din hățuri
sălbatic roibul sângele meu a luat-o razna
s-a proptit în garoafe și picură din ele
scriindu-mi rana
ieri o femeie mătura labirintul
dintre mine și tine
cu aripile
luceau
greșelile fac streap-tease în seara aceasta
dansează la bară o oră viscerală
mă privesc pe sub gene cu tentații ciorchine
sub tocurile lor sângerez în ritmul muzicii frânte
și-aruncă măștile
se prea poate sa se duca naluca
inima mea uneori cu liftul intre
etajele sertarele treptele schelele tale
sa sara prea libera un parleaz
sa sape o matca in care sa te bea
orice
numai sa te
ai multe să-ți uit
multe să-ți țes abătută peste războaiele gândurilor
spaimele apele tăcerile pulberile
sunt toate adunate aici sub carnea mea
au atins maturitatea deplină
s-au hrănit s-au
așadar între felii stă ascunsă ghicitoarea
ultima petală ultima suflare a lui „mă iubește NU mă iubește”
și trec rinoceri alambicând veștile
și vin ploi cu sete de înec apocaliptică trecere
dacă
Atunci când dormi zăvoresc lumile la ferestre pe dinafară
Noaptea în pantaloni scurți se urcă pe o scară
Cu pașii mărunți ai respirăririlor tale
Și nu mă îndoi
Stau dreaptă în pereți
hai nu mă emoționa tocmai acum
tcmai acum când am aflat pe unde se poate ieși
dn labirintul ăsta cu fluturi debusolați din stomac
în unele tăvi se coace așteptarea pudrată cu zahar
adică e
un bătrân ține în dreptul inimii o pancardă pe care stă scrisă omenirea
de la reptilă la copită
de la aripă la picior
iar trecerea mea se întâmplă atât de pieritoare prin fața lui
încât nu las
mă dezvelesc de papirus e cald sub litera mâinilor tale
rochia mea e și ea o dimineață brodată cu nori
un puseu de metafore copile duse la râu
izbucnesc dinspre margini dilatând cuprinsul
ai ști