lupta asta nu e a noastră

mi-au jupuit memoria de craniu ca o floare smulsă apare dispare și se-apleacă peste mine ceva cu mult mai mare din mine și din afara mea cu lupul de mână cu calul prins în păr și vântul sub talpă prin cerul pleșuv căzut pe margine-i pământul buza otrăvită ochiul de sticlă și de pulbere de marte cu cine prin vizuine în căuș redus la tăcere zeppelinul ființei cu lumină-mprejur și peste capete de balauri închipuiți tu vei muri otrăvit de-o poveste râșnită-ntre dinți masculin avântat am curaj să-ți dau giulgiul la o parte aaam curaaj întoarce-te rămâi sapă cu șuier șanțurile de la mine până la tine evadăm ascet ascunde-te doar cât doar cât să am timp să te despodobesc de lume vino de plângi în brațele mele fără foame azi n-ai nici o victimă sub pleoape doar cauți ferestre-n copaci colorați eu zgâlțâi trunchiul ca să te trezești din ursită din trufie peste bărbie urlă pământul-n cohorte drăcești (cât sânge să mai spăl, soldat, până vei pricepe că lupta asta nu e a noastră?) numai o dată am povestit despre posibilul regat al muțeniei și tăcerea a cuprins mișcarea străbat cu tine întreaga uitare