A si A din ZiuA tA

se prea poate sa se duca naluca inima mea uneori cu liftul intre etajele sertarele treptele schelele tale sa sara prea libera un parleaz sa sape o matca in care sa te bea orice numai sa te ajunga mai nou coboara prin burlane odata cu ploaia se scurge de pe tample inspre podea mandra ca te trece ca o naduseala deseori ia forma unor ochi cu gene intoarse inspre afara in insomnii inoata bras clipeste a sange inima mea n-o opri stapane n-o strivi in somn nu inventa scuze las-o-n orbecaiala ei beata sa-ti poposeasca undeva acolo unde uneori orbecaie beata si inima ta