Jurnal
des-facere
liului
1 min lectură·
Mediu
mi-a răspuns din tine o lumină
deseori ne rănim în semnale uneori de foc alteori de ceară
- dăm de veste sângelui prin ce vene iubirea coboară -
mult mai aproape a ajuns tăcerea - aproape de os
și-a sculptat acolo bîrlog și hibernează o vreme
până ce din cuvinte ne-or răsări toteme
să le purtăm mândri prin iernile firii
fulguindu-ne buzele cu săruturi fugare
din tine o lumină mi-a făcut cu ochiul
m-a chemat înspre lumi în care degetele tale au puteri minimale
m-a dus pe poteci în care am văzut părți din tine
confundate cu munți cu ape dulci și coline
o lumină din tine răspunsul l-a scurs
la picioarele femeii rămase dreaptă în cruce
răstignită în porțile nopții
rezemată cu fruntea de pluralul cerului
(un cer doua cere durere-n tacere)
orbesc păsările plâng crengile ferestrele urlă
numai lumina ce vorbește din tine
trece vie prin toate
desfăcându-mi ca o conservă
firea
012.538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “des-facere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/136902/des-facereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Hai să citesc des-facere ca facere repetată, ca răs-facere. Acu e și firesc că e un joc de desfaceri și refaceri, ușor traumatizant. Și cînd te joci cu lumina, te mai pică - vrei, nu vrei - și un pic de ceară. Făcutul cu ochiul are aceeași putere mirifică pe care o are orice bobîrnac bine țintit. Te pune pe cale, te-alungă pe coclauri. Te deșiră pînă dai cu capul de pragul-canatul cerului chemător.
0
