Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

des-facere

liului

1 min lectură·
Mediu
mi-a răspuns din tine o lumină deseori ne rănim în semnale uneori de foc alteori de ceară - dăm de veste sângelui prin ce vene iubirea coboară - mult mai aproape a ajuns tăcerea - aproape de os și-a sculptat acolo bîrlog și hibernează o vreme până ce din cuvinte ne-or răsări toteme să le purtăm mândri prin iernile firii fulguindu-ne buzele cu săruturi fugare din tine o lumină mi-a făcut cu ochiul m-a chemat înspre lumi în care degetele tale au puteri minimale m-a dus pe poteci în care am văzut părți din tine confundate cu munți cu ape dulci și coline o lumină din tine răspunsul l-a scurs la picioarele femeii rămase dreaptă în cruce răstignită în porțile nopții rezemată cu fruntea de pluralul cerului (un cer doua cere durere-n tacere) orbesc păsările plâng crengile ferestrele urlă numai lumina ce vorbește din tine trece vie prin toate desfăcându-mi ca o conservă firea
012.527
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
154
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “des-facere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/136902/des-facere

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Hai să citesc des-facere ca facere repetată, ca răs-facere. Acu e și firesc că e un joc de desfaceri și refaceri, ușor traumatizant. Și cînd te joci cu lumina, te mai pică - vrei, nu vrei - și un pic de ceară. Făcutul cu ochiul are aceeași putere mirifică pe care o are orice bobîrnac bine țintit. Te pune pe cale, te-alungă pe coclauri. Te deșiră pînă dai cu capul de pragul-canatul cerului chemător.
0