Poezie
locuiesc în palma unui zeu
(întâia parte)
1 min lectură·
Mediu
am deschis în mine o trapă o capcană
pe unde se prelinge dinspre afară
doar respirarea zilei
mă delimitez astfel de lume prin zăbrele aurii
pot să-mi cern firea să-mi diluez sângele
să înghit lumina în oasele mele de sticlă
și apoi s-o redau
mai ales s-o redau reflectând femeile
toate femeile care urlă a mine în mine
cele mute cele slute cele reci
cele bărbate și cele inventate
sunt răsfățată-n albastru îmi permit
toane mofturi și lunecări pe nervuri de frunze
câteva tăieri de capete ale zorilor
felii de nori mestecate-ntre mese
plonjări peste gâtul cometelor
pălmuiesc cu vântul obrazul care uită să respire
îngenunchez cu ploaia caii mândri ai ieșirilor din fire
- locuiesc în palma unui zeu -
am norocul ca fruntea lui să-mi fie singurul cer
iar clipirile pleoapelor - singure stele
nu privesc niciodată în jos înspre adânc înspre înapoi
amețesc numai la gândul că orice zeitate
- bună sau rea -
are șireturi pe care le dezleagă periodic
tălpile lui aduc noapte în lume
cu tot cu blesteme
cu tot cu minune
033.368
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “locuiesc în palma unui zeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/138030/locuiesc-in-palma-unui-zeuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FA... te petreceai neliniștind adâncurile, acolo unde lumina își trage vâslele de piatră când nu se mai zărește țărmul ... îți săltai trupurile de apă peste coaste crispate de val risipind duhul neasemuit al celor veștede, sticlind la orice despicare de luntre cum \"pe nervuri de frunze / câteva tăieri de capete ale zorilor\" ... locuiai în palma unui zeu, fără aripi și fără dinți, cernându-ți firea, diluându-ți sângele în \"plonjări peste gâtul cometelor\" ... nopțile se adunau la capătul luntrei, spre valul mai amar, iar gândul mai vorbea doar pentru el singur așteptând răsăritul ca pe o mântuire să te poți scutura de veșmintele ude și trupurile înghețate ... frumos, frumos ... omul din tine lovește cu ce are într-o lume care doare ... la bună citire / veghere :)
0
DCLucian,
Multumesc mult pentru sfat(uri): notez si iau aminte! Ce au zeii cu sireturile?! Evident ca nimic... de la inaltimea unei palme insa, ca locuitor al ei, daca nu privesc in sus, catre fruntea zeului meu si privesc in jos - atunci, acolo cu siguranta se afla botinele sale... sau sandalele :) Vezi?! Cam asa se face disectia pe procesul meu imaginativ care, evident, nu e indeajuns abstractizat. :)
Florin,
Cred ca mesajul tau e, de fapt, o poema mai buna decat a mea , drept pentru care iti multumesc. Si da, cred ca a ajuns imaginea mea la tine asa cum as fi sperat sa o faca.
prietenesc,
Multumesc mult pentru sfat(uri): notez si iau aminte! Ce au zeii cu sireturile?! Evident ca nimic... de la inaltimea unei palme insa, ca locuitor al ei, daca nu privesc in sus, catre fruntea zeului meu si privesc in jos - atunci, acolo cu siguranta se afla botinele sale... sau sandalele :) Vezi?! Cam asa se face disectia pe procesul meu imaginativ care, evident, nu e indeajuns abstractizat. :)
Florin,
Cred ca mesajul tau e, de fapt, o poema mai buna decat a mea , drept pentru care iti multumesc. Si da, cred ca a ajuns imaginea mea la tine asa cum as fi sperat sa o faca.
prietenesc,
0
Insa!
Remarc o serie de constructii bune \"pălmuiesc cu vântul obrazul care uită să respire\"
dar si multe nereusite (as fi spus alunec prin nervurii unei frunze - are mai multa forta poetica)
(zeitatea si sireturile suna ca nuca in perete)
si mai sunt...
Obs.
lucreaza mai mult textele, abstractizeaza, da forta constructiilor
cred ca vei reusi