Jurnal
dor de apă plată
(raport din real catre sine)
2 min lectură·
Mediu
dau raport genunchilor mei că acum câteva minute chiar în urma lor era prea vară prea lumină prea frunte dogorită prea încinsă în mine plasmă prea albastră rochia și tivul ei prea scurt
dau raport că fix acum câteva minute aici era o stradă plată și normală ca orice stradă de capitală cu terasă colorata de unde vine mereu înspre tine muzică de chef de viață
muzica de pară malaiță iz de mici și de stomac ascuns în lună
dau raport că în fața ei în papuci și tricou de firmă un bărbat răcorea asfaltul cu un furtun obișnuit cu o privire obișnuită și cu o neieșită din comun grație
dau raport sângelui că am pornit înspre el cu soarele la gât și cu pas limpede ștrangulându-mi privirea după ochelari câteva minute doar
doar atât am fost acolo sub curgerea rece
apă curgând pe umeri și pe brațe ajunsă în tălpi fugită din privire
lovită de pereții distanței dintre noi
dau raport că bărbatul era banal și obosit
și cu toate astea chiar acolo și chiar acum câteva minute
ne-am stropit ca-n copilărie ne-am ascuns după terasă
și ne-am iubit prin iris
lăsând vara chiar vara aceasta să ne hipnotizeze
simțurile încinse întinse pe caldarâm
în urma realului stă mereu ascunsă pofta unui sărut și-un dor de apă plată
într-o terasă colorată
064.172
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 222
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “dor de apă plată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/137040/dor-de-apa-plataComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"în urma realului stă mereu ascunsă pofta unui sărut și-un dor de apă plată
într-o terasă colorată\"
Dau raport:
M-am uitat cu atentie in urma realului. Am ajuns la concluzia pe care o voi raporta: \"chiar asa!\" :-), si tu si Maria aveti talent si dreptate. Semnez raportul,
într-o terasă colorată\"
Dau raport:
M-am uitat cu atentie in urma realului. Am ajuns la concluzia pe care o voi raporta: \"chiar asa!\" :-), si tu si Maria aveti talent si dreptate. Semnez raportul,
0
A
nu stiu daca ma mai tzii minte si nici nu are vreo importanta, caci sint acelasi anonim celebru, dar nu m-am putut abtine ca la una din tot mai rarele mele treceri pe aci (motive obiective desigur!)sa te caut si sa te citesc. Fara uimire constat ca ai ramas aceeasi visatoare incurabila (ce bine ca nu exista leac pentru asta...) si ca nu ratezi nici un moment de inspiratie din care sa scoti ceva pentru noi, cititorii tai agonici. Ca tot ce am citit de tine, si asta e doar un alt exercitiu, de sinceritate, de talent, care ascunde capacitatea de a da la iveala ceva concret, o opera adevarata, pe care stiu (oare?) ca o planuiesti si ca intr-o zi vei erupe la valoarea si nivelul necesar. Irisul e dragut, barbatul e magic (ca toti barbatii zugraviti de tine), iubirea e in aer, iar aerul e poluat cu impuritatile fierbinti ale preludiilor copilaresti. Noroc cu apa plata.
0
Imi place ideea de raport. Cuvantul presupune rigoare. Raportul nu poate fi decat scurt si la obiect. Dau raport ... ca rochia e prea albastra si tivul e prea scurt. Cam asta ar fi raportul, cat sa nu ne simtim pacaliti, restul e poezie. Poezie placuta! Toata simpatia,
0
Cît de plate ar fi apele torporii, plasma albastră le vălurește și le face să tresară într-o beție a simțurilor, cu năduf peste nădușeala zilei. Nu, nu, apa nu-i niciodată nici clară, nici chioară, ea joacă în irișii jinduitori de viață. Peste realul încins deasupra căruia aerul face ape.
0
Multumesc pentru generozitatea lasarii unui semn, Carmen. Fie el raport ori nu :)
Emil, imi amintesc totul perfect. De aceea si sufar uneori.
Florian, riguros si totusi cald mesajul. Multumesc.
Corneliu, tu intelegi mai mereu poemele mele si, mai mult decat atat, scrii altele, mai bune, pornind de la ele.
Si, Maria Balan, am ales sa raspund la sfarsit ca sa iti confirm ca da, si de data aceasta comentariul tau este pliat pe ceea ce am simtit cand am scris. Uneori ma sperie asta : dar deseori ma bucura, Maria ! Ori eu devin transparenta, ori tu, Marie, stii sa PREA vezi :) Multumesc !
prietenesc,
Livia
Emil, imi amintesc totul perfect. De aceea si sufar uneori.
Florian, riguros si totusi cald mesajul. Multumesc.
Corneliu, tu intelegi mai mereu poemele mele si, mai mult decat atat, scrii altele, mai bune, pornind de la ele.
Si, Maria Balan, am ales sa raspund la sfarsit ca sa iti confirm ca da, si de data aceasta comentariul tau este pliat pe ceea ce am simtit cand am scris. Uneori ma sperie asta : dar deseori ma bucura, Maria ! Ori eu devin transparenta, ori tu, Marie, stii sa PREA vezi :) Multumesc !
prietenesc,
Livia
0

\"doar atât am fost acolo sub curgerea rece
apă curgând pe umeri și pe brațe ajunsă în tălpi fugită din privire
lovită de pereții distanței dintre noi
dau raport că bărbatul era banal și obosit
și cu toate astea chiar acolo și chiar acum câteva minute
ne-am stropit ca-n copilărie ne-am ascuns după terasă
și ne-am iubit prin iris\"
momentul intamplator in care o oarecare femeie, in ochii unui oarecare barbat obosit devine, stralucitor, \'femeia\', lasand
\"vara chiar vara aceasta să ne hipnotizeze
simțurile încinse întinse pe caldarâm\".
se simt intensitatea, densitatea strafulgerarii intamplatoare..