Ica steel

Cred ca voit ai facut o schema a la Kant si anume trecerea de la cunoasterea morala obisnuita la cunoasterea filosofica, trecerea de la filosofia elementara la metafizica moravurilor si trecerea de la metafizica moravurilor la critica ratiunii practice.
Superb poem !
drag,
mihai

Aici asistam cum realitatea se transforma in mistic. Si bine zice Mihai (de parca le-ar sti pe toate, zau asa :-) cum vine treaba cu cunoasterea morala (n-as zice si \"obisnuita\") si cea filozofica... dusa pana acolo de unde incepe misticul, asta e de la mine...
Remarc aici un joc de cuvinte care cred ca vine din nume proprii. Si fara nici o salutare, ci doar asa, frumos ca in zilele facerii.
Bobadil.

Mihai... comentariul ma onoreaza si remarc ascutimea nativa a spiritului tau in a observa lucruri pentru care de la bun inceput nu-mi fac mari iluzzii ca vor fi pricepute. Multumesc.
Andrei... intamplare sa fie oare? :) Matca unor izvoare ce curg in prima lor parte pe sub pamant nu e o priveliste de care au parte multi, iar frecarea cameliilor de pietrele inca nu pe deplin netezite ale albiei da senzatia unui tablou ce depaseste simpla stare a celui ce doar constata... imi aduc aminte cumva de ceea ce faceau grecii in ale lor mistere si zau ca astept cu foarte mult interes Sanzaienele :)

Întrezăresc o simetrie între \"ne tragem la sorți perechile\" și ultima secvență pe care o găsesc superbă!
\"prietene
prostituatele templului
poartă pe sâni
adevăruri simple
ne spun încă povestea
femeii în roșu
ce s-a dăruit
unui poet rătăcit
transformandu-i cuvintele
în camelii\"

Pe de altă parte, femeia în roșu poate fi o ipostază a vechilor muze și în același timp, parte a Poetului-Creator. Este filtrul din care ies în final, ca în urma unui act de procreație- cuvintele -Idei.
Plăcut.

Uite Ruxandra a intuit ca aceste gen de poezie are nevoie de mintea celui ce o citeste pentru a se recompune intr-o alta ordine decat aceea propusa aici ca si ipoteza de mine.
Femeia in rosu... hmmm, initial poezia trebuia sa se termine cam asa...
prietene
povestile
femeii in rosu
spun intotdeauna
adevarul

stii cumva in ce temple preotesele purtau culoarea rosie? eu, am uitat, am visat mult timp o femeie imbracata in rosu, avea in mana un toiag asemanator cu acela al magilor... daca stii spune-mi si mie.

Gabriela din cate stiu eu prostituatele sfinte ale templelor tantrice in care se urma calea mainii stangi purtau o nuanta de rosu... la fel si adeptele zeitei Bendis... insa toiagul e un semn masculin... poate ca feminitatea ta a luat o forma prea virila... poate ca era vorba doar de armonie in impartirea sacerdotiului cu regalitatea.
Bucuros de trecere.