Ruxandra Moholea

Am citit baloane cu vorbe de îngeri căzând dintre nori pe pământ. Dintre toate, evlavia Duhului Sfânt fuzionase cu inima roșie de alb porumbel... Gând bun către tine, mamă de înger hain

număr dragoni alungați de tânărul care a strigat „împăratul e gol!” ca urlet de hienă flămândă legănând puii în brațele clește a moarte oglinda sub norii opaci alintă vârfuri de piramide

anonimă bântui vise sălbatice verzi cusute cu alei între tâmple zdrobite delir furibund pentru oase obosite de suflet pierdut erată: la pagina cinci sunt fluturi arzând a strigăt de brațe

Am stat de vorbă într-o zi cu vântul. Era supărat. Îi intrase în ochi o pană de vultur și nu a mai văzut când un zmeu i-a zgâriat puțin obrazul. De ciudă a smuls pălăria unei cucoane care a

cârtița oarbă sapă adânci destinații finale bravadă în fața destinului hâtru escapada durează o clipă cât fluturi albaștri dezbracă în silă gheața din aripi jocul de-a moartea ascunde

destinul rezervă surprize ideologice barcagiu anacronic te vezi traversând peste ape clocotind de păcate oameni indiferent de rasă sau orientare politică silit să privești apatic cum

aveai sânziene în cărarea urechii? bănuiam că-ți crescuseră fluturi în păr curtați de verdele crud al sărutului dansai printre rouă în zori? extaz molipsit de la praful norilor vii furnicând

almost flowerlike core beyond green and the shadows crawling dusk towards dawn erupting the heat in a circle of whites and blacks frenzy guardian angels wrap me in arms hiding me from

aspră mângâiere de lacrimă bucurând cenușiul norilor grei castelani fără voie dincolo poarta înnegrită de vorbe ecran în culori între ape și cer fruct oprit gust gri persistent hulă

pieptănam vântul cu degete gheară peste plete în semn de doliu pentru moartea prezumtivă încă nu se știe a cui pasăre în cuib fără soț bocind la apus cu fața spre roșeața cerului în

gust de toamnă miros frunze umezite de vânt zburdalnic rătăciri nori în spume spectacol de zboruri în cerc galben ochi de pământ încălzit de zbateri de inimă

ascunsă-ntre frunze de fag blând mângâiată de vânt coboară ca sfântă diană în robă de flăcări diafană privire exaltă fluturi albaștri zburând foșnetul rochiei luată cu împrumut de la o

parfum de grădini dezbrăcate dansând peste praguri cu grația muzei pasteluri cântate îmbracă atent vântul zănatic pandantive din flori de cireș talisman atârnat de aripa verii prea plin de

avataruri ale unui bob de orez bocet surd la margini de ape calde și verzi dans de tulpini mlădioase emanând miros de lut- farmecul râului galben goblenul bunicii hărăzit să îmbrace albul

călcând apăsat pe gândul întors stâlcesc în tăcere cu ciudă bucata de lună ciobită uitată pe-o piatră în zi de aprilie pământul e ars și zace cu gura deschisă spre miazănoapte pictat

ape în șiroaie mângâie geamul ciobit bucăți de sonet suferind cântecul ploii pe asfaltul fierbinte duce ofrande spre adâncimi de nimeni știute emoție din aripi de fluturi

lumină de stele îmbrăcate-n izvoare murmură clipa oglindă din valuri veșminte din verde cărunt nălucire vie tremur de ceruri ascuns in noapte de mai sub maluri de nori un strigăt

O șoaptă... S-a stins suflată de un vânt neprielnic... N-aș ști să-ți spun cine este el. Un străin. L-am cunoscut întâmplător. Am încercat să-mi amintesc chipul lui. Nu pot să citesc decât un

adulmec privirea verde balans între miazăzi și miazănoapte cascadă de gânduri ca șirag de mărgele dansând e seară târzie furtuna deșertului țipă grăbindu-și nisipul s-aștearnă din

flori albe de cais spălate în raze moi de lună plină ca hrisoave pline de patimi chicot de bufniță rătăcită mirosind a somn în vintrele adânci ca plâns de femeie noapte de nori

coborâsem dintr-o geană doar ca să-i aud mai bine glasul mi-a apărut râzând dintre aripi și atunci am citit curcubeul pentru prima dată mi-a spus că nu unește un capăt al lumii cu celălalt

am citit în sfârșit arcuirea cerului sub greutatea norilor un înțelept mi-a arătat că lumea este beție de culori săpate de Dumnezeu din greșeală pe o foaie albă ca să îndrepte căutarea

am privit-o hoțește pășind dintre vise până când am putut să-i fur cu ochiul aprins o bucată din sfera perfectă de humă încercase zadarnic s-o țină ascunsă-ntre raze am râs mi-a întors