Alfabetar...fără număr
Am citit baloane cu vorbe de îngeri căzând dintre nori pe pământ. Dintre toate, evlavia Duhului Sfânt fuzionase cu inima roșie de alb porumbel... Gând bun către tine, mamă de înger hain
Haos
număr dragoni alungați de tânărul care a strigat „împăratul e gol!” ca urlet de hienă flămândă legănând puii în brațele clește a moarte oglinda sub norii opaci alintă vârfuri de piramide
Erotică
anonimă bântui vise sălbatice verzi cusute cu alei între tâmple zdrobite delir furibund pentru oase obosite de suflet pierdut erată: la pagina cinci sunt fluturi arzând a strigăt de brațe
Factum
cârtița oarbă sapă adânci destinații finale bravadă în fața destinului hâtru escapada durează o clipă cât fluturi albaștri dezbracă în silă gheața din aripi jocul de-a moartea ascunde
Inutilitate
destinul rezervă surprize ideologice barcagiu anacronic te vezi traversând peste ape clocotind de păcate oameni indiferent de rasă sau orientare politică silit să privești apatic cum
Interogații
aveai sânziene în cărarea urechii? bănuiam că-ți crescuseră fluturi în păr curtați de verdele crud al sărutului dansai printre rouă în zori? extaz molipsit de la praful norilor vii furnicând
Cursed
almost flowerlike core beyond green and the shadows crawling dusk towards dawn erupting the heat in a circle of whites and blacks frenzy guardian angels wrap me in arms hiding me from
Curcubeu
aspră mângâiere de lacrimă bucurând cenușiul norilor grei castelani fără voie dincolo poarta înnegrită de vorbe ecran în culori între ape și cer fruct oprit gust gri persistent hulă
Funeralia
pieptănam vântul cu degete gheară peste plete în semn de doliu pentru moartea prezumtivă încă nu se știe a cui pasăre în cuib fără soț bocind la apus cu fața spre roșeața cerului în
Cirque du soleil
gust de toamnă miros frunze umezite de vânt zburdalnic rătăciri nori în spume spectacol de zboruri în cerc galben ochi de pământ încălzit de zbateri de inimă
Alfabetar 9
ascunsă-ntre frunze de fag blând mângâiată de vânt coboară ca sfântă diană în robă de flăcări diafană privire exaltă fluturi albaștri zburând foșnetul rochiei luată cu împrumut de la o
Sinestezie
parfum de grădini dezbrăcate dansând peste praguri cu grația muzei pasteluri cântate îmbracă atent vântul zănatic pandantive din flori de cireș talisman atârnat de aripa verii prea plin de
Încrustări cu iz oriental
avataruri ale unui bob de orez bocet surd la margini de ape calde și verzi dans de tulpini mlădioase emanând miros de lut- farmecul râului galben goblenul bunicii hărăzit să îmbrace albul
Deziluzie
înseamnă că nu mai e vară au dispărut greierii iarba e mută dincolo de cer e alt cer la fel de albastru și gol pătruns de zboruri săgeți cu aer bolnav și inimă ștearsă înseamnă că stelele
În tăcere
călcând apăsat pe gândul întors stâlcesc în tăcere cu ciudă bucata de lună ciobită uitată pe-o piatră în zi de aprilie pământul e ars și zace cu gura deschisă spre miazănoapte pictat
Viziune dincolo de perdelele verzi
ape în șiroaie mângâie geamul ciobit bucăți de sonet suferind cântecul ploii pe asfaltul fierbinte duce ofrande spre adâncimi de nimeni știute emoție din aripi de fluturi
Marină
lumină de stele îmbrăcate-n izvoare murmură clipa oglindă din valuri veșminte din verde cărunt nălucire vie tremur de ceruri ascuns in noapte de mai sub maluri de nori un strigăt
Contemplări
adulmec privirea verde balans între miazăzi și miazănoapte cascadă de gânduri ca șirag de mărgele dansând e seară târzie furtuna deșertului țipă grăbindu-și nisipul s-aștearnă din
Crepuscul
flori albe de cais spălate în raze moi de lună plină ca hrisoave pline de patimi chicot de bufniță rătăcită mirosind a somn în vintrele adânci ca plâns de femeie noapte de nori
Constatări
am citit în sfârșit arcuirea cerului sub greutatea norilor un înțelept mi-a arătat că lumea este beție de culori săpate de Dumnezeu din greșeală pe o foaie albă ca să îndrepte căutarea
Necugetare
am privit-o hoțește pășind dintre vise până când am putut să-i fur cu ochiul aprins o bucată din sfera perfectă de humă încercase zadarnic s-o țină ascunsă-ntre raze am râs mi-a întors
Suav
ochiul mi-a plâns lacrima ta albastră de patimi mă strecor nevăzută profitând de atingerea chipului geamăn și așa îmbrăcată în tine caut să-ți sărut inima oprind-o pentru o clipă din lunga
Ritual de nepurificare
ascuns sub picături de ploaie leneșe bocind a întuneric culcușul materiei vii încă erupe vărsând nervos răul fire de iarbă brodată cu grijă se scaldă gângurind în băltoace hamal
Fapt aproape divers
Coboram scările blocului cu patru etaje mi se păreau infinite cu mirosul acid de ruină și șobolani întins pe bucata de cârpă la ușa de lemn a vecinului vagabontul mut se adâncise de mult în
