În tăcere

Uite ca e prima data cand te citesc si imi faci o impresie buna... o sa mai revin de acum in colo.
Dragute metafore, mi-a placut mai ales \"călcând apăsat pe gândul întors\", pe care mi-o explic astfel: gandul este intors de la ratiune, de la real, care nu vrea sa accepte faptul ca nu se poate infaptui. Iar tu tragi de el cu nerabdare. Asa vad eu. tu sa ma corectezi daca nu e asa, ok?
O singura chestie mai am de zis(si, gata, scapi de mine): mi se pare k poezia ta nu prea e poezie. In sensul ca incerci sa il combini pe Blaga, pe undeva, cu Baudelaire si nu prea iese. Lirismul nu lipseste, dar ai uitat de partea tehnica(si aici nu ma refer la rima, pt k stiu ce e ala vers alb, ci la muzicalitate, ritm).
Dar ca inlantuire de simboluri si sentimente, mi-a placut mult.
Cu dra, dana

apropo, scuze pt greseli, spre exemplu :cu drag\" ala acolo...e tarziu si sunt cam obosita...scuze

E poezie aici!
\"Parte tehnica\"...
Nu mai privi inapoi, si vei fi si tu nepasatoare, precum salcia din ultima strofa, la care am zambit.. De ciuda, acum taci.. si calci peste cioburi de amintire... Lasa-le si pe ele, caci isi vor gasi locul asa cum trebuie in cele din urma! A fost doar in aprilie, deci mai ai ceva timp de asteptat...
Da, totul pare fara culoare, STIU...
Iti doresc sa reinvie culorile pentru tine!
Mult drag,
Licurici.

Uau! Ca să nu zic wow! :0) Cred că e prima dată când intru așa repede în circuit! :0)Să o luăm pe rând:
-metaforele nu stau să le creez, ies pur și simplu și se întâmplă să fie reușite(doar unele dintre ele), Ce să fac, nu sunt poet!!!!
-gândul întors e un refuz al realității, o reorientare spre sine poate
-nu vreau să \"scap de tine\"!
-Blaga și Baudelaire-remix?????măgulitor, chiar dacă asta înseamnă că nu e poezie, după cum reiese din spusele tale. Sincer, nu m-am gândit!
-textele mele sunt mai curând fragmente de gânduri-așa am început eu să scriu, prin urmare, de aceea poate le lipsesc trăsăturile poetice...Mă voi strădui mai mult...(fără promisiuni! :0)

Una peste alta, mă bucură trecerea ta și te mai aștept!
Ruxandra

Licurici,
te regăsesc cu drag aici. Nu apăruse comentariul.
Ce să zic, tehnic sau nu, textul e parte din mine, așa a ieșit. Nu e o stare a mea neapărat, e o transpunere.Există culori, doar că uneori e prea multă lumină și se estompează.(nu prea știu cum e cu fizica asta :0) )
Mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești!
Mereu gânduri bune către tine!!!

O tăcere care se îmblînzește luînd pida salciei. Gîrboveala ei se dovedește foarte elastică. Gîndurile reflexive. Narcisiste.

Oare nu suntem cu toții sălcii uneori?Foarte elastici, gânduri reflexive, puțin narcisiști?
Mulțumesc pentru semn.

\"pământul e ars și zace
.........
pictat fără culoare
de mâini fără degete\"
Iata ce am gasit eu aici. Oricit ai incerca sa ascunzi culoarea pamintului, oricit ai fi de lipsit de miini sau de mijloace de exprimare imposibil sa nu simti! Esti om. OM. Prin definitie suntem prea salcii.
Plec de aici(cum am mai facut-o azi inca o data,fara sa spun nimic) in tacere, cu rana de pe calcii spre vindecare.
Drag,

Să nu uităm că omul e pământ!Și câteodată își mai amintește lucrul ăsta retrăind secvențe din somnul primordial, de pe când aștepta să se nască, din mîinile rătăcite ale vreunui olar. Și atunci, din culorile pământului își croiește haina.
Te mai aștept cu gând bun,
Ruxandra