Ruxandra Moholea
Verificat@ruxandra-moholea
„Orice zi este o mică viață - orice deșteptare este o mică naștere, orice dimineață o mică tinerețe, orice adormire o mică moarte. (Arthur Schopenhauer)”
Data nașterii: 09 febr. 1979 Locul nașterii: Bacău Studii: Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj- Napoca Facultatea de Litere, secția Română- Engleză Ocupația:profesor Pasiune: muntele Adresa de contact: dianarux9@yahoo.com
\"Trăiesc în fiecare zi
Cu moartea la un pas de mine
Îmi suflă-n ceafă clipă de clipă
Și-i simt mirosul de lut
Scurgându-se la mine-n sân
Ca o lacrimă de gheață\"
Moartea care suflă în ceafă...Interesantă imagine. Înseamnă că e în spate! Prin urmare, privirea ți-e liberă , neeclipsată de peretele care îți întunecă perspectiva. Ești încă în stare să privești înainte. Ți-e teamă? Poate de aceea nu poți înțelege \"de ce\".Trebuie să te întorci și să o întrebi cu sfidare dacă EA e pregătită să te urmărească.
Pe textul:
„Trăiesc" de Lory Cristea
Liniștea duce la conștientizarea solitudinii care, zice Nietzsche, ”m-a inghițit ca o balenă”. De aceea și Iona își strigă chiar propriul nume și plânge dispariția propriului ecou.
Copilul care se joacă este ”un nou început”, este răspunsul lui Dumnezeu care ”se plimbă tăcut”.
Nu am mai trecut de mult pe aici, dar ma bucur să regăsesc frumos și poezie
Ruxandra
Pe textul:
„între două respirații" de Teodor Dume
RecomandatÎntr-adevăr, cu sinceritatea mai am de luptat! Și de aici transparența textelor mele, dar e așa de bine când scrii! Și este așa cum zici, îți poate ordona sentimentele.
Sfat...în sensul unor lucruri evidente în ceea ce privește arta poeziei, pe care nu le văd sau nu le înțeleg. Plus că un feed-back este mereu un ajutor.
Aștept, așadar, a doua întâlnire...
Pe textul:
„Erotică" de Ruxandra Moholea
Textul apare ca o parodie. Lumea asta este plină de poeți și poetese și cu toții încercăm- dând din coate a răfuială- să ne facem loc, dându-i deoparte pe ceilalți, mai ales dacă sunt mai buni decât noi. Să ferească Dumnezeu (și sf. Petru, că tot veni vorba) să ne calce cineva...pe bombeu!
Popa, săracu\'...e bietul cititor care nu mai știe încotro să apuce și pe cine să mai asculte, pentru că \"spovedania\" e deja ...too much . De multe ori nu o înțelege și de și mai multe ori nu mai poate da sfânta împărtășanie. Ori nu mai prididește cu treaba, ori...păcatul e prea grav.
Și de fapt goana asta a noastră e o mare îmbulzeală ca pe vremuri! Păcat că nemurirea asta...nu se obține așa de ușor.
Nu știu dacă verbul \"a defula\" este reflexiv totuși...
În rest...numai gânduri bune (și tratament ușor:-))
Pe textul:
„Sf. Petru" de Albert Cătănuș
Un răspuns foarte pertinent pentru un comm în care se întrevede o opinie personală despre un text nu neapărat transparent, dar pe care îl poate personaliza oricine, dacă are răbdarea să-i vadă dedesubturile...
Mie mi-a plăcut...
Pe textul:
„Strigătul pescărușului" de carmen mihaela visalon
1. different visions on life
2. nu mai iese alfabetarul meu (că de aia se numește alfabetar, chiar dacă nimeni nu prea vede forma asta:-))
3.ceea ce am scris este un fel de...\"poveste adevărată\"și pentru că așa am simțit-o, așaam scris...
Interesantă versiunea ta,doar că asta este și problema...este a ta.
Foarte încântată de trecere și niște sfaturi prind bine oricând.
Gând bun,
Pescărușa
Pe textul:
„Erotică" de Ruxandra Moholea
Nu știu dacă succesiunea de pronume ei-el-eu este intenționată sau face parte din logica textului, poate încarcă puțin...(doar o părere)
M-a atras titlul (lesne de înțeles, egoismul numelui:-)), iar primul vers (stănescian)este o stare de fapt în care poate ne regăsim mulți.
Gând bun,
Ruxandra
Pe textul:
„Strigătul pescărușului" de carmen mihaela visalon
\"aici e locul unde nu vine și nu pleacă soarele
nu vin și nu pleacă zilele, nu vine și nu pleacă nimic
dintr-un trup
greșit
un trup nici mort nici viu\"
e ca o încercare de a se disculpa, de a răspunde unei eventuale \"acuzații\":
\"nu eu sunt pe acel scaun
nu\"
Iar finalul e la fel: \"aici nu plâng eu\"
Interesantă lectură.
Pe textul:
„Guardian angel" de romy sascher
RecomandatPe textul:
„Vorbire în unu" de Vasile Mihalache
Apoi e un fel de îngâmfare a celui care crede că va trăi veșnic doar
\"Pentru că nu se poate muri
Într-o singură zi,
Nici într-o clipită\"
Îngâmfarea merge până într-acolo încât strigătul final are aerul unei superiorități în fața morții care ar fi avut nerușinarea să se arate mult prea timpuriu. Sau ar fi avut nerușinarea să se arate și atât. Este un răspuns arogant la celebra replică a Morții din \"Ivan Turbinca\" a lui Creangă:\"Pașol na turbinca\".
Sper să meargă astfel...
Pe textul:
„Vorbire în unu" de Vasile Mihalache
Dicteu automat, fraze rupte, sugrumate parcă de un sentiment care te atacă întocmai ca o lighioană. Ritm accelerat, ca acela al unei vieți bolnave... metafore..sensuri ascunse...sau dimpotrivă.
Iar finalul...\"cel mult pot să-ți promit o tăcere albă într-o lebădă.\"- marca Ioanan.
Mie mi se pare super!
Pe textul:
„nu. nu mi-e bine" de ioana negoescu
Cred că nu înțelege nimeni nimic, dar e al naibii de interesant jocul de cuvinte!
Mulțumesc pentru delectare...
Pe textul:
„Infidelitate" de Djamal Mahmoud
\"Tu să trăiești în mine când mori. eu în tine\", \"chipul tău
de geamăn\"- eu zic că e tot poezie. De dragoste.
Pe textul:
„îți spun ce să facem" de ioana negoescu
\"să știi când te visează vreo stea\"- e unul din rândurile care mă recunosc aici...pentru că sjnt sigură că nu noi ne alegem steaua, ea ne alege pe noi.
Mai primește o steluță onorifică de la mine :-)
Cu același gând bun,
Ruxandra
Pe textul:
„perfuzabil" de ioana negoescu
Recomandat\"șerpii sătui
hrăniți în ospețele nopții
îți vor gâtui pașii
vâslașii ce te puteau trece
dorm cu hambarele pline
plătiți în recolte de vise sălbatice\"
Plăcută senzație...
aaa... ai scris de două ori \"înnecate\" cu 2\"n\".
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 18" de Anni- Lorei Mainka
Sunt atrasă de jurnalul tău pe care îl simt cumva...tare apropiat...nu prea știu cum să definesc starea...poate pentru că ai folosit deja cuvintele... simplu...ușor...
Finalul este întotdeauna așa cum ar trebui să fie...
\"de când ai plecat cu întreaga lume și mi-ai lăsat aripa ta sub pernă. știam că se vor aduna zilele și că voi muri într-un stol.\"
Aștept următoarea filă...
Pe textul:
„stoluri, stoluri" de ioana negoescu
\"să mă porți înfășurată în jurul numelui tău, darius. îți sunt vocala lipsă. începutul și sfârșitul\" - îmi permiți să...\"mă joc\"...umil...? Înfășurată în jurul numelui tău- de fapt înseamnă că sunt parte din numele tău. Începutul ți sfârșitul: \"d și \"s\", vocala lipsă, sunt de fapt două vocale: \"e\" și \"o\".dacăa ținem cont de feminin...iese \"deosa\"-zeița- perechea feminină a lui Darius...
Pe textul:
„ Arianrhod is the goddess, My Lord, I\'m just a woman" de Ela Victoria Luca
Oricum era doar o părere, numic de reproșat :-)
La bună (re)citire,
Ruxandra
Pe textul:
„acum despre mine, iubito" de emilian valeriu pal
RecomandatExistă vârste chiar pentru orice????
Cât despre banalitatea versurilor, este, evident părerea unora (pe care trebuie să o respectăm). Mie mi se pare că este un trist...testament către sine. Primul gând...al doilea gând...Inclusiv exprimarea redundantă care se amplifică spre final, e un fel de accelerare a sentimentului.Cum ai reacționa să afli că într-adevăr \"pielea îmi cade și cancerul se extinde mâinile mele sunt cioturi cu bandaje albe și bandaje verzi\"? Și nu cred că denotația își are locul aici.
Deocamdată aleg să fac precum în basmele fraților Grimm: mă întorc cu picioarele spre Moarte, sperând să uite de mine...
Gând bun mereu,
Pe textul:
„acum despre mine, iubito" de emilian valeriu pal
RecomandatFluturii din pântece nu sunt o naștere cum ar părea, ci o stingere care te așteaptă \"să te faci bine\", adică să fii pregătit(ă) să mori \"cumsecade\".
Mi se pare superbă ideea, nu neapărat de citit, ci de trăit...dacă s-ar putea...
Am invadat \"personalele\", dar mereu cu gând bun,
Ruxandra
Pe textul:
„mă voi face bine" de ioana negoescu
