Mediu
să avem locul nostru. brațele tale foarte lungi să ne fie granițe arămii
de netrecut. să păstrăm liniștea
să păstrăm urletul
în plămânii tăi
să păstrăm cântecul
noaptea să ne găsească dansând sub cupola de sticlă.
dintre noi să țâșnească porumbeii care să invadeze piața san marco. să le dăm să ne ciugulească inimile păstrate la vedere
în cornete roșii de 1 euro
inimile noastre să zboare. porumbeii să fie sătui. restul lumii să ne plângă la zidul plângerii
sau oriunde
cimitirele sunt grădini de oase. ceea ce-mi amintește că tu nu mi-ai adus niciodată flori. în schimb mi-ai dăruit toate oasele tale
liliachii.
să avem timp. așa ca acum. tu să trăiești în mine când mori. eu în tine. într-o după amiază în amsterdam să ne prelungim linia vieții
tatuîndu-ne în palme un semn mic și fosforescent
o coadă de pește
care să ne ardă puțin.
să nu ne mai fie teamă. depărtarea e un câine pe lanț. a-l elibera ar fi jalnic. n-ar ști unde să plece. să ne rămânem așa
îmbrățișați
până nu ne mai putem zări. eu să-mi imaginez chipul tău
de geamăn. să-l sărut lacomă în toate oglinzile.
063.992
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “îți spun ce să facem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/237361/iti-spun-ce-sa-facemComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INda, Ruxandra, este de dragoste...:)
0
FA... pentru că n-avem nevoie de o istorie hai să înlocuim ambalajul apoi să învelim într-un surâs lucirile umede și vânzătorul ambulant ... în locul cercului vom rostogoli un cântec oarecare, unul pe care îl știm pe dinafară fără să ne împotmolim ... dacă ne vom rușina în timpul urcușului tu ai putea să ne tragi clopotele de sub tălpi apoi cuvintele ar ieși fără prea multă greutate ... prea multe semne păstrate ar putea fi pentru celălalt o pradă picată din cer, el stă mereu la pândă țintind petrecerea și la momentul potrivit va scoate din trupurile noastre deșirate o mulțime de mese ... le va pune cap la cap, într-un fel de visare ... am putea amesteca încet, cu lingurița, printre cei sprijiniți în palme pe fețele albe ... pustietatea se va rostogoli în munți ... iar în lumina galbenă cea dintâi primăvară va spăla statuile roase de vreme ale celor ce-au istovit în toate limbile cuvântul, spre vindecare ... mi-a plăcut împotrivirea aparentă la fiecare pas legat în gânduri de nemulțumire, pregătirile mărunte ale străinului de loc ce nu știe unde să plece ... depărtarea ar putea sugera vinul îndoit cu apă într-o încăpere în care am fi singurii noștrii invitați ... la bună veghere :)
0
INîmi plac siuletele tale...mulțumesc.
0
Oimi place ca ioana nu poetizeaza, gandurile ei chiar asa sunt,
uneori poate deplasate, uneori timide, alteori o da in bara poetic dar niciodata nu ii pot fi reprosate cantitatile enorme
de sensibilitate acumulate in text, si cand zic sensibilitate ma refer la tristeti, bucurii, zambete, dureri, etc.
categoric poezie de atmosfera, chiar daca nu perfecta din punct de vedere stilistic perfecta din punct de vedere afectiv.
uneori poate deplasate, uneori timide, alteori o da in bara poetic dar niciodata nu ii pot fi reprosate cantitatile enorme
de sensibilitate acumulate in text, si cand zic sensibilitate ma refer la tristeti, bucurii, zambete, dureri, etc.
categoric poezie de atmosfera, chiar daca nu perfecta din punct de vedere stilistic perfecta din punct de vedere afectiv.
0
INIonuț, îți mulțumesc mult pentru citire. nimic nu e perfect mai mult de o clipă. știi și tu cred :)
0
\"Tu să trăiești în mine când mori. eu în tine\", \"chipul tău
de geamăn\"- eu zic că e tot poezie. De dragoste.