Jurnale

M-am trezit cu ploaia asta care mă bucură. Se izbește de pervaz cu gheața ei de ianuarie. Pământul înghite lacom tot acest cer cu plânsul lui cu lacrimi din sticlă. Prin fereastra mea totul pare

INioana negoescu

0

8

la un moment dat voi fi atât de fericită încât voi recunoaște toate locurile voi fi acasă oriunde în orașele bubuind de neoane pe șosele negre lucioase șerpuind cu asfaltul lor ucigaș prin

INioana negoescu

0

2

timpul amestecă în mine secundele ca pe un pachet de cărți de joc născând un continuum al frumuseții. așa am observat că unele petale sunt mai albe ca altele. aceste mici diferențe crează iluzia

INioana negoescu

0

0

mă trezesc cu degetele zbârcite ca și cum aș fi stat prea mult în apă. a murit încă un poet. tânăr. toți poeții sunt tineri. chipul lui se amestecă în mulțimea de chipuri ale pacienților care au

INioana negoescu

0

3

până și sunetele au chimia lor. reacții nebănuite se desfășoară în mine la auzul înșiruirii de sunete ce compun acest cântec. uneori pacea din mine se luminează brusc ca fața unui copil ce

INioana negoescu

0

2

toamna asta m-a apucat de păr și m-a târât în moarte. apoi mi-a pus lumina ei portocalie în ochi de aceea sunt atât de fericită acum. oranjul te face fericit fără să știi. lucrurile par mai

INioana negoescu

0

0

nu sunt aici. dacă aș fi s-ar construi din mine ziduri. lasă-mă să-ți ghicesc umbra în palmă să trec cu vederea ieșirile tale din context. întârzie-mă puțin.de fapt toată viața noastră

INioana negoescu

0

0

Ai obiceiul să te trezești în zori. Nu deschizi ochii. Asculți zarva făcută de lume. Tusea vecinului de la etajul 3. Sugarul de la apartamentul vecin. Tocuri pe scări. Tu între somn și trezie

INioana negoescu

0

2

nu s-a inventat nici o capcană pentru întunericul ăsta. stăm întinși în paturile noastre nemișcați sub păturile aspre ca niște fluturi în insectarul lui dumnezeu. sau al lui albert einstein (mi-e

INioana negoescu

0

0

ieri am vorbit despre tristețe râzând. nu vorbeam despre oameni. doar despre tristețe. ea părea frumoasă subtilă. aveam grijă să o descriem în cuvinte potrivite. lăsam pauze lungi între vorbe.

INioana negoescu

0

0

duminică. buluc de clipe peste mine. unele foarte ascuțite stridente altele mov sau diforme ca niște cartofi. le dau la o parte cu un cuvânt sau două. nimic. s-a spart rezerva de timp a lumii.

INioana negoescu

0

1

totul este la fel. nu pot să fug de lucruri. nici de cețuri. străzile din orașul acesta străin șerpuiesc încet ca niște râme cu nume ciudate frigul le taie răsuflarea oamenii par mici locomotive

INioana negoescu

0

2

au atârnat steaguri la poartă mici ștreanguri tricolore uzate zbătându-se sub palmele vântului aprig doi copii sparg întunericul cu strigătele lor de maidan. lumea se retrage în umbră cu un

INioana negoescu

0

4

nimic în plus. doar cuvintele ca niște ciocane imense zdrobind oasele timpului spărgând timpanele zilei nu aștept nimic. rămân aici cât vreau eu.

INioana negoescu

0

0

trăiesc fiecare clipă mai profund mai apăsat ca și cum aș vrea să țin minte pacea aceasta nu fac poze nu îmi notez. calc pe străzile tale din orașul tău în care am fost fericită cândva calc

INioana negoescu

0

0

M nu există. eu nu exist. a dispărut parisul și mansarda noastră. a dispărut normandia. ziua z a devenit un semn în palma unui copil născut în pace și mort în război. M nu există. e numele unei

INioana negoescu

0

3

m-am dezobișnuit de mult să număr pașii. parcă dintotdeauna aștept lifturile astea ruginite să mă urce în cer. ele întârzie mult. atât de mult încât uit că aștept. azi e sâmbătă și nu mi-e deloc

INioana negoescu

0

0

îmi aduc aminte totul lumea arde. sângele incinerat este al meu. tot sângele lumii pare al meu mă aștept să-mi treacă dar nu. nu trece deloc. durerea rămâne aici ca un lup argintiu acum

INioana negoescu

0

2

așa cum stăm noi acum îmbrățișați în duminica asta cețoasă așa cum mâine vom înnebuni în viteza lumii uitând toate lucrurile importante cum ar fi privirea ta când mă lași în aeroportul acela

INioana negoescu

0

3

habar n-ai cât de aiurită sunt. când sunt fericită sunt de-a dreptul tâmpită. nu-mi mai pasă de nimic. timpul se decalează spre tine și în fiecare secundă devii mai înalt. deja ai cerul pe umeri

INioana negoescu

0

2

să nu-mi fie teamă am scris asta de zeci de ori pe pagina de caiet dictando până am înțeles că teama e un animal. am îmblânzit-o. cai verzi pășteau liniștea mea cea nouă strălucitoare am

INioana negoescu

0

7

să nu mai pierd nici o clipă să visez ca o nebună să nu las spații goale să plâng numai când toți oamenii dorm să uit să nu uit să-mi călăresc singurătatea ca pe

INioana negoescu

0

0

nu ți-am spus niciodată cât îmi era de frică. stăteam în fața ta zâmbind te încurajam. e bine. dar nu era bine nu era nicicum. mie îmi era teamă că o să mori sau că o să te închidă la

INioana negoescu

0

0

-fordul meu bătrân. -rugina. -câteva icnituri. -somnul de după. -lupta cu unele chestii cotidiene -mersul. alte chestii. mersul -câțiva ani în plus sau în minus -lucruri care tot trec.

INioana negoescu

0

7