Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

9. 1,78 m

21

1 min lectură·
Mediu
habar n-ai cât de aiurită sunt. când sunt fericită sunt de-a dreptul tâmpită. nu-mi mai pasă de nimic. timpul se decalează spre tine și în fiecare secundă devii mai înalt. deja ai cerul pe umeri ești un fel de general al iubirii un fel de instanță a atingerii. tu-mi dai voie sau nu să respir și eu mă amuz când tu uiți să-mi permiți mă sufoc dar râd în sinea mea văd curcubeie aud oda bucuriei sângele meu nu mai curge normal ci mărșăluiește în mine cadența ta pare vibrația firească a lumii totul pare atât de mic doar tu ești înalt extrem de înalt.
024985
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
105
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “9. 1,78 m.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/14076894/9-1-78-m

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@corina-gina-papouisCP
Distincție acordată
superba aceasta confesiune, explozia si implozia emotiei feminine, energia degajata si haosul si Big-Bang-ul si apocalipsul greu de tinut in lesa, in fata oricui si mai ales a lui: cel urcat pe piedestal, periindu-si tacticos stelele de pe epoleti.
0
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
Îți mulțumesc mult pentru că ai observat acest textuleț și mai ales că ai remarcat piedestalul și stelele de pe epoleți :)
0