Jurnal
0. steaguri și urme
21.
1 min lectură·
Mediu
au atârnat steaguri la poartă
mici ștreanguri tricolore uzate zbătându-se sub palmele vântului aprig
doi copii sparg întunericul cu strigătele lor de maidan.
lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit
am rămas singură aici
doar cu frigul tău care nu seamănă cu nimic
zăpadă. toate urmele mele dispar imediat
numai tu reușești să rămâi cu tot cu vorbele acelea ca un abur strălucitor
ieșindu-ți din piept
ca și cum ai resuscita tot universul cu vocale fierbinți
043.941
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “0. steaguri și urme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/14084126/0-steaguri-si-urmeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INMulțumesc mult pentru citire și apreciere.
0
RR„Universul” ne „resuscitează” pe noi, nu noi resuscităm universul, căci energiile sale imense se preling în imanența omului, optimizând entropia, care setează haosul până ia forma ordinii.
„Lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit”, unde își sondează surmenarea, pe care caută s-o combată prin liniște artificială, iar „frigul” se încuibă în ființa ta rămânând „singură” cu sine însăși.
„Lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit”, unde își sondează surmenarea, pe care caută s-o combată prin liniște artificială, iar „frigul” se încuibă în ființa ta rămânând „singură” cu sine însăși.
0
INRăzvan, uneori, când iubim, noi resuscităm universul. De fapt cine să mai știe care pe care? Mulțumesc mult de citire.
0
am rămas singură aici/doar cu frigul tău care nu seamănă cu nimic",
aprecieri!
și luminez
cu sinceritate,
t.dume,