nu. nu mi-e bine

nu. nu mi-e bine. nu am grijă de mine. fac doar tâmpenii. am cules melci toată dimineața. am cărat pământul dintr-un loc în altul. ziua s-a isterizat pe la amiază a sărit la mine din oglindă. mi-a smuls jugulara. purtam un colier. s-a deșirat. am cules perle și le-am așezat peste melci. am adunat pământul și l-am așezat peste mine. a venit câinele galben. și-a îngropat osul în noi. nu am grijă deloc. acum cresc într-o scoică. e un miros greu de alge. se aud afară zgomote de pescăruși maluri și cer. marea e înfrântă. se simte în vocea ei din vocea mea. nu mi-e bine. vărs. melcii au crescut mari ca niște câini. îi mângâi și le dau să-mi mănânce mâinile pentru că sunt verzi ca niște frunze. ei nu știu nimic. melcii nu înțeleg mâinile de oameni. nu înțeleg și cu toate astea ronțăie. mă doare. dacă întrebi îți spun că nu plâng. lacrimile sunt tăioase amare am orbit pe jumătate data trecută când am plâns. nu am grijă de mine. vezi și tu că sunt incapabilă să mă opresc din toate ființele. mă las în voia lor. cel mult pot să-ți promit o tăcere albă într-o lebădă.