Mediu
la întoarcere îmi simt picioarele mergând singure ca niște vaci care știu drumul spre casă. totuși număr în gând. ca la dans. nu mă încurc niciodată când număr. o iau foarte des de la început. știu că infinitul e bolnav acolo cu tine.
cineva a tăiat salcia din fața ferestrei. a retezat cu drujba plânsetulul ei vegetal. au rămas cioturi în aer. acum se vede bine firma luminoasă a non-stopului din colț. se vede până și vânzătoarea blondă și grasă de la tejghea.
respir încet ca să nu te trezesc. privirea mea alunecă prin somnul tău grațios. ți-a trecut încordarea. mă lași să cred că suntem nemuritori.
trecem la ora de vară. nu mă pot obișnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obișnui.
054.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “ora de vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/238073/ora-de-varaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMat times, vine pofta ceea de nonsalanta a sistolei. atunci citesti asa ceva. e vorba despre adanc, dar e accesibil palparii.
asta face bine limbajul aici.
e twisted la ioana, dar e curat. e despre finitudine.
asta face bine limbajul aici.
e twisted la ioana, dar e curat. e despre finitudine.
0
EI\"știu că infinitul e bolnav acolo cu tine. mă lași să-mi imaginez că suntem nemuritori. nu mă pot obișnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obișnui.\"
o imagine repetată la infinit, un timp înghețat. toate au timpul lor și noi timpul nostru în ele. restul e doar trecerea. durerea. un cârlig prins de piele în care pendulezi suspendat. timpul îi aparține întotdeauna lui. el știe ordinea anotimpurilor.
semn de regăsire, ioana :)
o imagine repetată la infinit, un timp înghețat. toate au timpul lor și noi timpul nostru în ele. restul e doar trecerea. durerea. un cârlig prins de piele în care pendulezi suspendat. timpul îi aparține întotdeauna lui. el știe ordinea anotimpurilor.
semn de regăsire, ioana :)
0
RR“Infinitul” creat de iluziile iubirii a devenit bolnav absorbind virozele dezamăgirii și ți-a indus stări de apatie și indiferență, iar timpul tău nu se mai suprapune peste timpul iubitului, primul simptom al crizei.
Îmi plac jurnalele tale, au ceva inefabil, intuit și nu simțit, natural și nu artificial, sufletesc și nu rațional.
Îmi plac jurnalele tale, au ceva inefabil, intuit și nu simțit, natural și nu artificial, sufletesc și nu rațional.
0
INAnni, nici eu nu mă pot obișnui...mulțumesc.
Mădălina, știu că rezonezi. te citesc și știu. mulțumesc mult.
Elis, se pare că nimeni nu știe cu adevărat ordinea anotimpurilor. fiecare avem un timp al nostru. în al meu e toamnă în fiecare zi. mulțumesc de citire.
Răzvan, îți mulțumesc mult pentru răbdarea de a pătrunde înțelesurile acestui text.
Mădălina, știu că rezonezi. te citesc și știu. mulțumesc mult.
Elis, se pare că nimeni nu știe cu adevărat ordinea anotimpurilor. fiecare avem un timp al nostru. în al meu e toamnă în fiecare zi. mulțumesc de citire.
Răzvan, îți mulțumesc mult pentru răbdarea de a pătrunde înțelesurile acestui text.
0
si te citesc
si nu m-am obisnuit cu gindul
plecarii