Trăiesc

Asa este Mihai...traiesc in imaginatie, si mai scot capsorul afara, stii ca este necesar s-o facem.Multumesc!
Lory

Mult timp ma va urmari imaginea geniala a surdului invitat la concert, cu vibratia viorilor curgandu-i prin sange si jeturile de cenusa tasnind din urechi ca din conuri vulcanice.
Arta e sa poti merge pe sfoara atunci cand sfoara nu se mai afla sub picioare. Un sfat: nu incerca sa sari niciodata peste prapastie din doi pasi :)

O sa tin minte...dar mai sti ca n-o fi scris sa-mi frang gatul?...macar sa stiu de ce!
cu drag - Lory

Moartea ne suflă în ceafă din primul moment al vieții, spre ea ne îndreptăm fără cu voie sau fără de voie, fără a avea posibilitatea de a alege! Însă calitatea drumul pe care-l parcurgem depinde numai de noi...Atunci când începi să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri este deja primul pas pentru vindecarea de surzenie! Ai foarte multă dreptate, ție îți curge muzica lui Mozart prin vene și noi o auzim sub forma versului! Muzică ce pare deconectantă, dar ascultând-o începi să-ți pui marile întrebări ale vieții!
Drag,
Magdalena

Multumesc de trecerea ta Mada..iau de la tine puterea de-a merge frumos mai departe...stiu ca esti generoasa.
cu drag - Lory

Cand mai e un pas pana la moarte, acel pas, daca il faci, este cel care spulbera cenusa curgand in jeturi. Eu cred ca pasul acesta ne intoarce la copilarie, adica inainte de a vedea si a simti raul de lava. Alunecarea poate fi o intoarcere si atunci am si formulat raspunsul tau final.
O poezie dusa in ritmul pe care il simt si eu adesea. Tocmai de aceea m-am simtit ca acasa.

Va multumesc pentru trecere prin pagina mea, citesc si invat de la dvs.
Lory

pe mina ma omoara astia care taie firul in 64 cautind virgule, ritm, norme, legi poetice si nu mai stiu ce. Da nimeni, nimeni nu intreaba de ce scrisul actual radiaza angoase, agonie , declin. Unde e bucuria vietii? ce faceti cind viata e plina, frumoasa, optimista ? dau numai de orbi si de prapastii .. apropos Mozart era un mucalit care radea tot timpul . Cosi fan tutte .

Chiar...ce facem? Cred ca traim, eu asta fac...cu angoase, cu prapastii dar si cu exuberanta, si d-le Adrian! sunt o mucalita myself :))).Viata e plina de contradictii , dvs. tre` sa stiti mult mai mult:)
multumesc - Lory

\"Sunt un surd invitat
La un concert de Mozart
Care simte viorile
Cum ii curg prin sângele său
Ca niște râuri de lavă
Și ies apoi prin urechi
Jeturi de cenușă
Tot ce vreau e să pricep, de ce
Înainte de-a aluneca\"

Eu simt în tine viorile poeziei cântând simfonia metaforelor și lăsând încă arcușul liber de orice incertitudine... deși aluneci... Aluneci spre altă poezie, desigur.
Mi-a plăcut acest \"trăiesc\", Lory.

Drag,
Ela

De cele mai multe ori cuvintele in plus ruineaza sensul unuia singur...simplu...Multumesc :)
cu drag - Lory

As putea sa zic ca e un poem bun, ca imi place, ca imi plac imaginile si ideile tale.. Dar poezia se simte.. e mai bine asa.. fara prea multe cuvinte..

\"Trăiesc în fiecare zi
Cu moartea la un pas de mine
Îmi suflă-n ceafă clipă de clipă
Și-i simt mirosul de lut
Scurgându-se la mine-n sân
Ca o lacrimă de gheață\"

Moartea care suflă în ceafă...Interesantă imagine. Înseamnă că e în spate! Prin urmare, privirea ți-e liberă , neeclipsată de peretele care îți întunecă perspectiva. Ești încă în stare să privești înainte. Ți-e teamă? Poate de aceea nu poți înțelege \"de ce\".Trebuie să te întorci și să o întrebi cu sfidare dacă EA e pregătită să te urmărească.

Diana, multumesc...mi-a placut in mod deosebit perceptia ta...poezia se simte, fara prea multe cuvinte. Fii binevenita in pagina mea.

Ruxandra
Teama? NU!...nu mi-e teama de moarte, poate putin de viata, ca de necunscut, ca de o unica sansa care ti-e oferita si nu stii daca vei o vei valorifica asa cum iti doresti. Asta insa, e o alta poveste care tine de varsta mea:)
multumesc de trecere
cu drag voua- Lory